Biniș
Definitie, sens si explicatie
1Binis, binisuri, substantiv neutru Haina boiereasca lunga de ceremonie, cu manecile largi si despicate, stransa pe bust si larga in poale, captusita cu blana si devenita cu timpul imbracaminte a vechilor lautari. [Varianta: (invechit si reg.) Benis substantiv neutru] – Din limba turca: Binis.
2Binis substantiv neutru, plural binisuri
3Binis (binisuri), substantiv neutru –
1. (Înv.) Cavalcada. –
2. Pelerina orientala, care la inceput se punea pentru a calari. – Varianta benis.
Limba Turca: binis „cavalcada” (seineanu, Ii, 52; Lokotsch 308); conform bulgara binišŭ.
Cuvint importat in secolul Xviii, azi cuvant invechit Derivat sai sint imprumuturi directe: binigiu, substantiv masculin (rindas care se ingrijeste de caii naravasi), din limba turca: binici, conform limba neogreaca: μπινιτζής, limba sarba: bineğije; binisliu, substantiv masculin (curtean), din limba turca: binisli.
1. (Înv.) Cavalcada. –
2. Pelerina orientala, care la inceput se punea pentru a calari. – Varianta benis.
Limba Turca: binis „cavalcada” (seineanu, Ii, 52; Lokotsch 308); conform bulgara binišŭ.
Cuvint importat in secolul Xviii, azi cuvant invechit Derivat sai sint imprumuturi directe: binigiu, substantiv masculin (rindas care se ingrijeste de caii naravasi), din limba turca: binici, conform limba neogreaca: μπινιτζής, limba sarba: bineğije; binisliu, substantiv masculin (curtean), din limba turca: binisli.