Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bloc

1 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC, blocuri, substantiv neutru 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ♢ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Locutiune adverb În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide grupări etcetera) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora. – Din franceza bloc, (3) limba germana Block[haus]

2 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC substantiv verifica cuvantul: blocadă.

3 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC substantiv 1. masă. (Un imens - de stâncă.) 2. (rar) blochaus. (Un - cu 10 etaje.)

4 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: bloc substantiv neutru, plural blocuri

5 * Cuvantul cu diacritice: bloc -uri
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC³ -uri n. Înțelegere între diferite părți (state, partide, grupări etcetera) în vederea realizării unor scopuri comune. franceza blocus

6 * Cuvantul cu diacritice: bloc -uri
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC² -uri n. Clădire mare cu multe etaje. A locui la -. limba germana Blockhaus

7 * Cuvantul cu diacritice: bloc -uri
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC¹ -uri n. 1) Bucată mare dintr-o materie solidă și grea. - de piatră. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen. ♢ - de desen mapă cu foi de hârtie, prinse împreună și folosite la desen. În - împreună; fără a despărți; în totalitate; laolaltă; global. franceza bloc

8 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC² substantiv neutru Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus].

9 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC³ substantiv neutru 1. Blocadă. 2. Alianță, înțelegere (între state, partide etcetera) în vederea unor scopuri comune. 3. (Medical) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulației printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. ♦ Anestezie locală. [Varianta blocus substantiv neutru / < franceza blocus].

10 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC² substantiv neutru clădire mare cu mai multe etaje; blochaus. (< limba germana Block/haus/)

11 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC¹ substantiv neutru 1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată. ♢ masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică. o - continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. 2. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc. 3. grămadă de obiecte, lucruri etcetera care formează o masă unică. o în - = împreună, laolaltă; - alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; - operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor. 4. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etcetera ♢ ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală. 5. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire. 6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație. 7. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. 8. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții. 9. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele. 1⁰. alianță, înțelegere (între state, partide etcetera). 1¹. (cuvant ce tine de medicina) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas. ♢ întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. 1². (informatica) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție. (< franceza bloc, blocus)

12 * Cuvantul cu diacritice: bloc
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: BLOC¹ substantiv neutru 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea și tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etcetera care formează o masă unică. ♢ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etcetera 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. ♢ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie. 6. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< franceza bloc, conform (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

13 * Cuvantul cu diacritice: bloc blócuri
Cuvantul fara diacritice: bloc

Definitie: bloc (blocuri), substantiv neutru – 1. Clădire mare. – 2. Carnet de notițe. Franceza bloc. – Derivat bloca, verb din franceza blocage; blocadă, substantiv feminin format ca rocadă; debloca, verb, din franceza debloquer.