Definitie Bloc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Bloc, blocuri, substantiv neutru
1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata.
2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ♢ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ Locutiune adverb În bloc = impreuna, laolalta.
3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus.
4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etcetera) pentru realizarea unor scopuri comune.
5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele.
6. (Med.; in sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul cardiac.
Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din franceza Bloc, (3) limba germana Block[haus]

Varianta definitie 2: Bloc substantiv verifica cuvantul: blocada.

Varianta definitie 3: Bloc substantiv
1. masa. (Un imens - de stanca.)
2. (rar) blochaus. (Un - cu 10 etaje.)

Varianta definitie 4: Bloc substantiv neutru, plural blocuri

Varianta definitie 5: Bloc3 -uri n.
Întelegere intre diferite parti (state, partide, grupari etcetera) in vederea realizarii unor scopuri comune. /<fr. blocus

Varianta definitie 6: Bloc2 -uri n.
Cladire mare cu multe etaje. A locui la -. /<germ.
Blockhaus

Varianta definitie 7: Bloc1 -uri n. 1) Bucata mare dintr-o materie solida si grea. - de piatra. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formeaza un tot omogen. ♢ - de desen mapa cu foi de hartie, prinse impreuna si folosite la desen. În - impreuna; fara a desparti; in totalitate; laolalta; global. /<fr. bloc

Varianta definitie 8: Bloc2 substantiv neutru Cladire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ.
Blockhaus].

Varianta definitie 9: Bloc3 substantiv neutru
1. Blocada.
2. Alianta, intelegere (intre state, partide etcetera) in vederea unor scopuri comune.
3. (Medical) Obstruare a unei cai vasculare sau intreruperea circulatiei printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilitati neuromusculare. ♦ Anestezie locala. [Varianta blocus substantiv neutru / < franceza blocus].

Varianta definitie 10: Bloc2 substantiv neutru cladire mare cu mai multe etaje; blochaus. (< limba germana Block/haus/)

Varianta definitie 11: Bloc1 substantiv neutru
1. bucata, masa mare dintr-o materie solida si grea; corp, obiect dintr-o bucata. ♢ masiv de beton pentru ancorarea armaturii la elemente grele de beton precomprimat; material de constructie din piatra naturala, beton, ceramica. o - continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime.
2. (poligr.) caracter de litera inrudit cu caracterul grotesc.
3. gramada de obiecte, lucruri etcetera care formeaza o masa unica. o in - = impreuna, laolalta; - alimentar = serviciu intr-un spital care asigura pregatirea si servirea hranei bolnavilor; - operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operatiilor.
4. mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etcetera ♢ ansamblu de marci postale detasate dintr-o coala.
5. piesa metalica turnata a unei masini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de racire si conductele de distribuire.
6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferata din cabina acarului sau din statie.
7. grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac.
8. (in S.U.A.) portiune de strada delimitata de doua intersectii.
9. unitatea dintre (supra)structura unei societati istoric determinate si relatiile dialectice dintre ele. 10. alianta, intelegere (intre state, partide etcetera). 11. (cuvant ce tine de medicina) obturare a unei cai vasculare sau intrerupere a circulatiei printr-un vas. ♢ intrerupere a unei conductibilitati neuromusculare. 12. (informatica) ansamblu de circuite ale unui ordinator indeplinind aceeasi functie. (< franceza bloc, blocus)

Varianta definitie 12: Bloc1 substantiv neutru
1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc.
2. Gramada de obiecte, de lucruri etcetera care formeaza o masa unica. ♢ În bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala.
3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etcetera
4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor.
5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ♢ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie.
6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< franceza bloc, conform (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

Varianta definitie 13: Bloc (blocuri), substantiv neutru –
1. Cladire mare. –
2. Carnet de notite.
Franceza bloc. – Derivat bloca, verb din franceza blocage; blocada, substantiv feminin format ca rocada; debloca, verb, din franceza debloquer.