Boaită
Definitie, sens si explicatie
1Boaită, boaite, substantiv feminin (Popular) Vita (slaba). ♦ Termen de batjocura pentru oameni. – Conform: limba maghiara b o j t i „vite cornute”.
2Boaita substantiv feminin (silabe boai-), plural boaite
3Boaită -e f. 1) Vita slaba. 2) fig. familiar Om care comite fapte nedemne, reprobabile; nemernic; marsav; ticalos; netrebnic. [Silabe Boai-ta] /<ung. bojti
4Boaita (boaite), substantiv feminin – Animal, lighioana; termen injurios, al carui sens real a disparut in parte, si care se aplica in mod curent vitelor, si preotilor.
Origine necunoscuta; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (Dar).
Cihac, Ii, 483 il considera identic cu mag. bujto, conform buiac.
Scriban il deriva de la hoaita, pe care nu il cunoastem, si acesta de la hoit „stirv”: ipoteza seducatoare, dar greu de sustinut in ce priveste fonetismul.
Termenul a intrat in limba literara, dar pare a fi popular numai in Mold. – Derivat boitar, substantiv masculin (Trans., cioban, porcar), care a patruns in mag. bojtar.
Dupa Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvint provine din limba greaca (veche) *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”.
Origine necunoscuta; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (Dar).
Cihac, Ii, 483 il considera identic cu mag. bujto, conform buiac.
Scriban il deriva de la hoaita, pe care nu il cunoastem, si acesta de la hoit „stirv”: ipoteza seducatoare, dar greu de sustinut in ce priveste fonetismul.
Termenul a intrat in limba literara, dar pare a fi popular numai in Mold. – Derivat boitar, substantiv masculin (Trans., cioban, porcar), care a patruns in mag. bojtar.
Dupa Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvint provine din limba greaca (veche) *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”.