Accepta
Definitie, sens si explicatie
1Accepta, accept, verb I. Tranzitiv A fi de acord cu...; a primi, a consimti sa...; a admite, a aproba, a incuviinta. ♦ A suporta, a tolera. – Din franceza Accepter, limba latina Acceptare.
2A accepta antonim: a dezaproba, a refuza, a renunta, a respinge
3Accepta verb
1. verifica cuvantul: aproba.
2. verifica cuvantul: admite.
3. verifica cuvantul: consimti.
4. verifica cuvantul: conveni.
5. (Pol.) a agrea. (A - un ambasador.)
6. verifica cuvantul: recunoaste.
7. verifica cuvantul: ingadui.
8. verifica cuvantul: impartasi.
1. verifica cuvantul: aproba.
2. verifica cuvantul: admite.
3. verifica cuvantul: consimti.
4. verifica cuvantul: conveni.
5. (Pol.) a agrea. (A - un ambasador.)
6. verifica cuvantul: recunoaste.
7. verifica cuvantul: ingadui.
8. verifica cuvantul: impartasi.
4Accepta verb, indicativ prezent 1 singular accept, 3 singular si plural accepta, 1 plural acceptam; conjunctie: prezent 3 singular si plural accepte
5A accepta accept tranzitiv 1) (cadouri, propuneri) A primi in mod voit. 2) fin. (conturi, polite etcetera) A primi in vederea achitarii. /<fr. accepter, limba latina acceptare
6Accepta verb A fi de acord, a admite -din franceza Accepter, limba germana Akzept
7Accepta verb I. tr.
A se invoi, a primi, a consimti, a admite. [Pronume ac-cep-. / conform franceza accepter, limba latina acceptare].
A se invoi, a primi, a consimti, a admite. [Pronume ac-cep-. / conform franceza accepter, limba latina acceptare].
8Accepta verb tr. a primi, a consimti, a fi de acord. (< franceza accepter, limba latina acceptare)
9Accepta (acceptat, at), verb – A fi de acord, a admite. < Franceza accepter. – Derivat accept, substantiv neutru, din limba germana Akzept care coincide cu pers.
I de la accepta; acceptabil, adjectiv ; acceptant, substantiv masculin (persoana care accepta); acceptiune, substantiv feminin
I de la accepta; acceptabil, adjectiv ; acceptant, substantiv masculin (persoana care accepta); acceptiune, substantiv feminin