Bonitate
Definitie, sens si explicatie
1Bonitate, bonitati, substantiv feminin
1. Capacitate de plata si de credit; solvabilitate, solventa.
2. Capacitate a unei ape, a unui teren etcetera de a fi bine exploatate. – Din limba germana Bonität.
1. Capacitate de plata si de credit; solvabilitate, solventa.
2. Capacitate a unei ape, a unui teren etcetera de a fi bine exploatate. – Din limba germana Bonität.
2Bonitate substantiv verifica cuvantul: solvabilitate.
3Bonitate substantiv feminin, g.-d. art. bonitatii; plural bonitati
4Bonitate f. 1) Capacitate de plata si de credit a unei persoane sau institutii; solvabilitate. 2) Capacitate a unei ape, a unui teren etcetera de a da productie buna prin exploatare. /<germ.
Bonität
Bonität
5Bonitate substantiv feminin
1. incredere pe care o inspira cineva atunci cand solicita un credit; solvabilitate.
2. capacitate a unui teren, a unei ape etcetera de a da o anumita productie prin exploatare. (< limba germana Bonität)
1. incredere pe care o inspira cineva atunci cand solicita un credit; solvabilitate.
2. capacitate a unui teren, a unei ape etcetera de a da o anumita productie prin exploatare. (< limba germana Bonität)
6Bonitate substantiv feminin
1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos.
2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plata si de credit. [< limba germana Bonität, conform limba latina bonitas].
1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos.
2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plata si de credit. [< limba germana Bonität, conform limba latina bonitas].