DexDefinitie.com

Absolut -ă

Absolut, -ă I. adjectiv 1. care nu comportă nici o restricție, necondiționat. 2. total, complet, desăvârșit. adevăr absolut = adevăr care reprezintă…

Definiții pentru „Absolut -ă”

8 definiții din 5 dicționare

1

Absolut, -ă

I. adjectiv
1.
care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; fizică mișcare absoluă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºc).
3.
matematicădespre mărimi care nu depinde de sistemul la care este raportat.
valoare absoluă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
II.
Încă un sens
substantiv neutru principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
ceea ce există în sine și prin sine.
III.

adverb cu desăvârșire, exact.

(< latină absolutus, franceză absolu)

MDN – marele dicționar de neologisme

2

Absolut, -ă, absoluți, -te, adjectiv, adverb

I. Adjectiv
1.
Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit.
Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate.
(Substantivat, neutru) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului.
Filozofie Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea.
Încă 4 sensuri
2.
(Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus.
Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit.
3.
Matematicădespre mărimi A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi.
4.
Lingvisticăîn sintagma Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles.
II.
Adverb (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă.
(Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni

Din latină Absolutus (cu sensurile franceză absolu).

DEX – dicționarul explicativ

3

Absolut2 absolută (absoluți, absolute)

1.
Care nu este limitat de nici un fel de condiții. Putere absolută.
2.
Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; complet; ireproșabil; impecabil; perfect. Auz absolut.
3.
Care este covârșitor. Majoritate absolută.
4.
rar (despre corpuri, substanțe etc.) Care are o compoziție omogenă; fără impurități; pur; curat. Alcool absolut.

<latină absolutus

NODEX – noul dicționar explicativ

4

Absolut1 neutru filozofie Principiu de bază, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce există în sine și prin sine.

<latină absolutus

NODEX – noul dicționar explicativ

Încă 4 definiții din alte dicționare
5

Absolut3 adverb

1.
Cu desăvârșire; cu totul.
2.
Întru totul; exact.

<latină absolutus

NODEX – noul dicționar explicativ

6

Absolut, -ă adjectiv (op. r e l a t i v).

1.
Care nu este supus unei restricții, necondiționat.
Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate.
(substantiv neutru; în idealismul obiectiv) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului.
(În filozofia idealistă) Spirit absolut, (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea.
2.
Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte persoane asemănătoare.
Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; element al cunoașterii care nu poate fi infirmat în viitor; fizică mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºc).
Încă 2 sensuri
3.
Matematicădespre mărimi Care nu depinde de sistemul la care este raportat.
Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
4.
Desăvârșit, complet, perfect. adverb Cu desăvârșire, întocmai, exact.

[< latină absolutus < absolvere – a dezlega, conform franceză absolu].

DN – dicționar de neologisme

7

Absolut adjectiv masculin, plural absoluți; feminin singular absolută, plural absolute

DOOM – dicționarul ortografic

8

Absolut substantiv neutru, genitiv-dativ articulat absolutului; plural absoluturi

DOOM – dicționarul ortografic

Formele adjectivului „absolut”

Adjectivul „absolut” are la feminin forma „absolută”, iar la plural „absoluți” (masculin) și „absolute” (feminin).

Accentulabsolút
SingularPlural
Masculin, nearticulat
absolutabsoluți
Masculin, articulat
absolutulabsoluții
Masculin, genitiv-dativ articulat
absolutuluiabsoluților
Feminin, nearticulat
absolutăabsolute
Feminin, genitiv-dativ nearticulat
absoluteabsolute
Feminin, articulat
absolutaabsolutele
Feminin, genitiv-dativ articulat
absoluteiabsolutelor