Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Absolut -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: absolút -ă
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: absolut, -ă I. functie gramaticala: adjectiv, 1. care nu comportă nici o restricție, necondiționat. 2. total, complet, desăvârșit. ♢ adevăr - = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare -ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero - = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ valoare -ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb - = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. substantiv neutru, principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce există în sine și prin sine. III. adv. cu desăvârșire, exact. (< limba latina absolutus, franceza absolu)

2 * Cuvantul cu diacritice: absolút -ă
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: ABSOLUT, -Ă, absoluți, -te, adjectiv , adverb I. Adjectiv 1. Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. ♢ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. ♢ (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. Adv. (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ♢ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din limba latina absolutus (cu sensurile franceza absolu).

3 * Cuvantul cu diacritice: absolut
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: Absolut antonim: relativ

4 * Cuvantul cu diacritice: absolút
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: ABSOLUT adjectiv , adverb 1. adjectiv adânc, complet, deplin, desăvârșit, perfect, profund, total. (Liniște -; întuneric -.) 2. adverb verifica cuvantul: integral. 3. adjectiv suveran, total. (Un dispreț -.) 4. adjectiv necondiționat, suprem, suveran. (Autoritate -.) 5. adjectiv , adverb imperios, neapărat, stringent. (Era - nevoie să ...) 6. adverb verifica cuvantul: desigur. 7. adverb verifica cuvantul: aidoma.

5 * Cuvantul cu diacritice: absolút
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: absolut adjectiv m., plural absoluți; f. singular absolută, plural absolute

6 * Cuvantul cu diacritice: absolút
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: absolut substantiv neutru, g.-d. art. absolutului; plural absoluturi

7 * Cuvantul cu diacritice: absolút
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: ABSOLUT³ adverb 1) Cu desăvârșire; cu totul. 2) Întru totul; exact. limba latina absolutus

8 * Cuvantul cu diacritice: absolút -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: ABSOLUT² -tă (-ți, -te) 1) Care nu este limitat de nici un fel de condiții. Putere -tă. 2) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; complet; ireproșabil; impecabil; perfect. Auz -. 3) Care este covârșitor. Majoritate -tă. 4) rar (despre corpuri, substanțe etcetera) Care are o compoziție omogenă; fără impurități; pur; curat. Alcool -. limba latina absolutus

9 * Cuvantul cu diacritice: absolút
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: ABSOLUT¹ n. filoz. Principiu de bază, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce există în sine și prin sine. limba latina absolutus

10 * Cuvantul cu diacritice: absolút -ă
Cuvantul fara diacritice: absolut

Definitie: ABSOLUT, -Ă adjectiv (op. r e l a t i v). 1. Care nu este supus unei restricții, necondiționat. ♢ Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (substantiv neutru; în idealismul obiectiv) Principiu veșnic , imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (În filozofia idealistă) Spirit absolut , (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte persoane asemănătoare. ♢ Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; element al cunoașterii care nu poate fi infirmat în viitor; (cuvant ce tine de fizica) mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (Mat.; despre mărimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desăvârșit, complet, perfect. adverb Cu desăvârșire, întocmai, exact. [< limba latina absolutus < absolvere – a dezlega, conform franceza absolu].