Definitie Absolut -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Absolut, -a I. functie gramaticala: adjectiv,
1. care nu comporta nici o restrictie, neconditionat.
2. total, complet, desavarsit. ♢ adevar - = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; (fiz.) miscare -a = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero - = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC).
3. (mat.; despre marimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ valoare -a = valoare aritmetica a unui numar algebric, facand abstractie de semnul sau; verb - = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. substantiv neutru, principiu vesnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce exista in sine si prin sine. Iii. adv. cu desavarsire, exact. (< limba latina absolutus, franceza absolu)

Varianta definitie 2: AbsolÚt, -Ă, absoluti, -te, adjectiv , adverb I. Adjectiv
1. Care este independent de orice conditii si relatii, care nu este supus nici unei restrictii, care nu are limite; neconditionat, perfect, desavarsit. ♢ Monarhie absoluta = forma de guvernamant in care puterea legislativa, puterea executiva si cea judecatoreasca se afla in mainile monarhului; monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care, dupa unele conceptii filozofice, ar sta la baza universului. ♢ (Filoz.) Spirit absolut, idee absoluta sau eu absolut = factor de baza al universului, identificat cu divinitatea.
2. (Despre fenomene social-economice, in legatura cu notiuni de crestere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte fenomene asemanatoare; care se afla pe treapta cea mai de sus. ♢ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit.
3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care este raportat.
Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi.
4. (Lingv.; in sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subinteles. II. Adv. (Serveste la formarea superlativului) Cu totul, cu desavarsire; exact, intocmai, perfect.
Argumentare absolut justa. ♢ (Întarind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din limba latina Absolutus (cu sensurile franceza absolu).

Varianta definitie 3: Absolut antonim: relativ

Varianta definitie 4: AbsolÚt adjectiv , adverb
1. adjectiv adanc, complet, deplin, desavarsit, perfect, profund, total. (Liniste -; intuneric -.)
2. adverb verifica cuvantul: integral.
3. adjectiv suveran, total. (Un dispret -.)
4. adjectiv neconditionat, suprem, suveran. (Autoritate -.)
5. adjectiv , adverb imperios, neaparat, stringent. (Era - nevoie sa ...)
6. adverb verifica cuvantul: desigur.
7. adverb verifica cuvantul: aidoma.

Varianta definitie 5: Absolut adjectiv m., plural absoluti; f. singular absoluta, plural absolute

Varianta definitie 6: Absolut substantiv neutru, g.-d. art. absolutului; plural absoluturi

Varianta definitie 7: AbsolÚt3 adverb 1) Cu desavarsire; cu totul. 2) Întru totul; exact. /<lat. absolutus

Varianta definitie 8: AbsolÚt2 -ta (-ti, -te) 1) Care nu este limitat de nici un fel de conditii. Putere -ta. 2) Care corespunde tuturor cerintelor; lipsit de defecte; complet; ireprosabil; impecabil; perfect. Auz -. 3) Care este covarsitor. Majoritate -ta. 4) rar (despre corpuri, substante etcetera) Care are o compozitie omogena; fara impuritati; pur; curat. Alcool -. /<lat. absolutus

Varianta definitie 9: AbsolÚt1 n. filoz.
Principiu de baza, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce exista in sine si prin sine. /<lat. absolutus

Varianta definitie 10: AbsolÚt, -Ă adjectiv (op. r e l a t i v).
1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ♢ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (substantiv neutru; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic , imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (În filozofia idealista) Spirit absolut , (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea.
2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ♢ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (cuvant ce tine de fizica) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC).
3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
4. Desavarsit, complet, perfect. adverb Cu desavarsire, intocmai, exact. [< limba latina absolutus < absolvere – a dezlega, conform franceza absolu].