Bordei
Definitie, sens si explicatie
1Bordéi, bordeie, substantiv neutru
1. Încapere sapata (pe jumatate) in pamant si acoperita cu pamant, paie sau stuf.
2. P. ext.
Locuinta mica, rudimentara, saracacioasa. – Etimologie necunoscuta
1. Încapere sapata (pe jumatate) in pamant si acoperita cu pamant, paie sau stuf.
2. P. ext.
Locuinta mica, rudimentara, saracacioasa. – Etimologie necunoscuta
2Bordei antonim: castel, palat
3Bordéi substantiv verifica cuvantul: coliba.
4Bordei substantiv neutru, plural bordeie
5Bordéi -ie n. 1) Locuinta rudimentara, sapata (pe jumatate) in pamant si acoperita cu pamant, paie sau stuf. 2) fig. popular Casuta saracacioasa si neingrijita, intrata pe jumatate in pamant. ♢ Cate -ie, atatea obiceie fiecare cu obiceiul sau. /Origine necunoscuta
6Bordei (bordeie), substantiv neutru – Coliba. – Varianta burdei.
Origine discutabila, dar probabil mai putin obscura decit se considera.
Coincide cu franceza bordel, sp. borda (Rew 1216); dar aceasta coincidenta este intimplatoare.
Bazindu-se pe aceasta asemanare, Gamillscheg, Rom.
Germ., Ii, 263 si Scriban, Arhiva, Xxxix, 93, au vrut sa explice cuvintul pornind de la un limba germana bord „scindura” , posibilitate respinsa de Densusianu, Gs, Vii,
88. Principala ratiune a obiectiilor specialistilor fata de aceasta derivare este cunoscuta absenta a termenilor germanici vechi in rom.
Dupa Lahovary 315, este cuvint anterior fazei indo-europene.
Tot Densusianu, Gs, Vii, 89, recurge la un indo-european bhardh-, fara sa indice calea sa de patrundere.
Rew 1216 si Dar, dupa ce au respins ipoteza unui etimon germanic, se refera la bulgara În sfirsit, Giuglea, Dacor., Iii, 594, porneste de la rom. bord „bulgare uscat”, care ar proveni din limba greaca (veche) În ce ne priveste, credem ca ar fi inutil sa cautam atit de departe in trecut.
Bordei ar putea fi despartit cu greu de cuvinte ca burda, bujda, bujdei, busdei, bujdeuca, care inseamna toate „coliba” (conform buda).
Conform: rut. bordej, limba sarba: burdely, bulgara burdei, bordei, mag. bordej, bordely, care uneori se considera a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220).
Origine discutabila, dar probabil mai putin obscura decit se considera.
Coincide cu franceza bordel, sp. borda (Rew 1216); dar aceasta coincidenta este intimplatoare.
Bazindu-se pe aceasta asemanare, Gamillscheg, Rom.
Germ., Ii, 263 si Scriban, Arhiva, Xxxix, 93, au vrut sa explice cuvintul pornind de la un limba germana bord „scindura” , posibilitate respinsa de Densusianu, Gs, Vii,
88. Principala ratiune a obiectiilor specialistilor fata de aceasta derivare este cunoscuta absenta a termenilor germanici vechi in rom.
Dupa Lahovary 315, este cuvint anterior fazei indo-europene.
Tot Densusianu, Gs, Vii, 89, recurge la un indo-european bhardh-, fara sa indice calea sa de patrundere.
Rew 1216 si Dar, dupa ce au respins ipoteza unui etimon germanic, se refera la bulgara În sfirsit, Giuglea, Dacor., Iii, 594, porneste de la rom. bord „bulgare uscat”, care ar proveni din limba greaca (veche) În ce ne priveste, credem ca ar fi inutil sa cautam atit de departe in trecut.
Bordei ar putea fi despartit cu greu de cuvinte ca burda, bujda, bujdei, busdei, bujdeuca, care inseamna toate „coliba” (conform buda).
Conform: rut. bordej, limba sarba: burdely, bulgara burdei, bordei, mag. bordej, bordely, care uneori se considera a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220).
7Bordei, bordeie substantiv feminin inchisoare. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)