Borî
Definitie, sens si explicatie
1Borî, borasc, verb Iv.
Intranzitiv si tranz. (Popular) A vomita. – Etimologie necunoscuta
Intranzitiv si tranz. (Popular) A vomita. – Etimologie necunoscuta
2Borî verb verifica cuvantul: deborda, varsa, voma, vomita.
3Borí verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural borasc, imperfect 3 singular bora; conjunctie: prezent 3 singular si plural borasca
4A Borî́ -asc
1. tranzitiv popular (alimentele) A da afara pe gura; a vomita; a varsa; a deborda.
2. intranzitiv A da afara pe gura alimentele din stomac. /Origine necunoscuta
1. tranzitiv popular (alimentele) A da afara pe gura; a vomita; a varsa; a deborda.
2. intranzitiv A da afara pe gura alimentele din stomac. /Origine necunoscuta
5Bori (borắsc, -it), verb – A varsa, a vomita.
Limba Latina *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca in limba italiana aborrire, prov., verifica cuvantul: franceza, cat. aborrir, sp. aburrir (conform Rew 23).
Cu exceptia sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a uri”.
Semantismul rom. se explica prin confuzia fireasca a reactiei de a vomita cu ideea de a dispretui sau uri ceva; conform limba greaca (veche) σϰύβαλον „rest de mincare, excremente”, fata de σϰυβαλίζω „a dispretui”; sau franceza vomir „a vomita” cu sensul de „a uri”; in expresia celui-là, je le vomis.
Cuvintul este general cunoscut (Alr, 145) si folosit de la Coresi; astfel incit nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah.
Puscariu, I, 159, ca este vorba de un imprumut din limba tiganeasca: Derivat borala, substantiv feminin (Trans. de Sud, sperma); boricios, adjectiv (repugnant, care provoaca greata); boritor, adjectiv (care vomita, vomitiv); boritura (var. boratura), substantiv feminin (vomitat).
Limba Latina *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca in limba italiana aborrire, prov., verifica cuvantul: franceza, cat. aborrir, sp. aburrir (conform Rew 23).
Cu exceptia sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a uri”.
Semantismul rom. se explica prin confuzia fireasca a reactiei de a vomita cu ideea de a dispretui sau uri ceva; conform limba greaca (veche) σϰύβαλον „rest de mincare, excremente”, fata de σϰυβαλίζω „a dispretui”; sau franceza vomir „a vomita” cu sensul de „a uri”; in expresia celui-là, je le vomis.
Cuvintul este general cunoscut (Alr, 145) si folosit de la Coresi; astfel incit nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah.
Puscariu, I, 159, ca este vorba de un imprumut din limba tiganeasca: Derivat borala, substantiv feminin (Trans. de Sud, sperma); boricios, adjectiv (repugnant, care provoaca greata); boritor, adjectiv (care vomita, vomitiv); boritura (var. boratura), substantiv feminin (vomitat).
6Bori, borasc verifica cuvantul:t. verifica cuvantul:i. (vulg.)
1. a vomita.
2. a denunta. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. a vomita.
2. a denunta. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)