Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bour

1 * Cuvantul cu diacritice: bóur
Cuvantul fara diacritice: bour

Definitie: BOUR, bouri, substantiv masculin 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etcetera – Limba Latina bubalus.

2 * Cuvantul cu diacritice: bóur
Cuvantul fara diacritice: bour

Definitie: BOUR substantiv verifica cuvantul: bot, pisc.

3 * Cuvantul cu diacritice: bóur
Cuvantul fara diacritice: bour

Definitie: bour substantiv masculin, plural bouri

4 * Cuvantul cu diacritice: bóur -i
Cuvantul fara diacritice: bour

Definitie: BOUR -i m. 1) Taur sălbatic, strămoș direct al vitelor cornute mari, care trăia odinioară și pe meleagul nostru. 2) Stema veche a Moldovei, reprezentând capul acestui animal. 3) Partea de dinainte a tălpii de la sanie, întoarsă în sus (în forma coarnelor acestui animal). [Silabe bo-ur] limba latina bubalus

5 * Cuvantul cu diacritice: boúr bóuri
Cuvantul fara diacritice: bour

Definitie: bour (bouri), substantiv masculin – 1. Taur sălbatic, bou sur. – 2. (Mold., rar) Bou. – 3. Capăt încovoiat al unui obiect. – 4. Emblemă, stemă, pecete a Moldovei. – 5. (Înv.) Impozit pe vin. – 6. (Adj.) Se spune despre coarnele îndoite în așa fel încît se unesc la vîrfuri. – Varianta buăr, buor, boar, bo(ho)r, toate cuvant invechit Limba Latina būbălus (Tiktin, ZPRh., XII, 221; Pușcariu 214; REW 1351; Candrea-Dens., 172; Philippide, II, 635; DAR); conform limba albaneza bualj, verifica cuvantul: franceza bugle, sp. bubalo. Limba Latina bubalus se alterase deja, conform bobulum „bestia silvatica, habet cornibus magnis” (Silos 58). Este de ademenea posibil să fi existat o confuzie cu limba latina bubulus „tăuraș”, ceea ce ar fi ușurat confuzia ulterioară între cele două animale, bou și bour, prin intermediul unei singure denumiri. Cipariu, Arhiv., consideră că bour este reprezentant al limba latina bos urus. Derivat boura, verb (a îndrepta, a înălța, a ridica); bourean, substantiv masculin (bou; nume propriu de bou), pe care Candrea-Dens.,169, îl derivă de la bou; conform opinia contrară a lui Pascu, Beitrage, 16; bourel, substantiv masculin (bour tînăr; melc; animal, Lucanus cervus; pasăre, aurel; instrument muzical popular); bourel, adjectiv (ascuțit, cu vîrf); bouresc, adjectiv (de bour); bouri, verb (a ridica, a îndrepta); bourie, substantiv feminin (grajd de boi); bouriu, adjectiv (ascuțit, cu vîrf). Trebuie adăugat probabil aici bur, care apare numai în expresia destul de rară, bou bur „bou bălan”. După Diculescu, Dacor., IV, 398 (conform REW 1416) ar fi vorba de limba latina burrus. Dar ar putea fi și una din diferitele formule de reducere a lui bour, conform buăr, boor › bor. Această reducere, care ar fi normală (conform nour › nor), s-a oprit probabil întrucît cuvîntul a ieșit mai mult sau mai puțin din uz, o dată dispărut animalul (conform Candrea-Dens., 172; după Graur, BL, III, 53, conservarea lui ou se datorează influenței lui r).