Definitie Bour - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Bour, bouri, substantiv masculin
1. Taur salbatic, care traia odinioara si in tara noastra, socotit stramosul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius).
2. Vechea stema a Moldovei, inchipuind un cap de bour (1).
3. (Înv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau raufacatorii, vitele, pietrele de hotar etcetera – Limba Latina Bubalus.

Varianta definitie 2: Bour substantiv verifica cuvantul: bot, pisc.

Varianta definitie 3: Bour substantiv masculin, plural bouri

Varianta definitie 4: Bour -i m. 1) Taur salbatic, stramos direct al vitelor cornute mari, care traia odinioara si pe meleagul nostru. 2) Stema veche a Moldovei, reprezentand capul acestui animal. 3) Partea de dinainte a talpii de la sanie, intoarsa in sus (in forma coarnelor acestui animal). [Silabe Bo-ur] /<lat. bubalus

Varianta definitie 5: Bour (bouri), substantiv masculin –
1. Taur salbatic, bou sur. –
2. (Mold., rar) Bou. –
3. Capat incovoiat al unui obiect. –
4. Emblema, stema, pecete a Moldovei. –
5. (Înv.) Impozit pe vin. –
6. (Adj.) Se spune despre coarnele indoite in asa fel incit se unesc la virfuri. – Varianta buar, buor, boar, bo(ho)r, toate cuvant invechit Limba Latina būbalus (Tiktin, ZPRh., XII, 221; Puscariu 214; REW 1351; Candrea-Dens., 172; Philippide, II, 635; DAR); conform limba albaneza bualj, verifica cuvantul: franceza bugle, sp. bubalo.
Limba Latina bubalus se alterase deja, conform bobulum „bestia silvatica, habet cornibus magnis” (Silos 58).
Este de ademenea posibil sa fi existat o confuzie cu limba latina bubulus „tauras”, ceea ce ar fi usurat confuzia ulterioara intre cele doua animale, bou si bour, prin intermediul unei singure denumiri.
Cipariu, Arhiv., considera ca bour este reprezentant al limba latina bos urus.
Derivat boura, verb (a indrepta, a inalta, a ridica); bourean, substantiv masculin (bou; nume propriu de bou), pe care Candrea-Dens.,169, il deriva de la bou; conform opinia contrara a lui Pascu, Beiträge, 16; bourel, substantiv masculin (bour tinar; melc; animal, Lucanus cervus; pasare, aurel; instrument muzical popular); bourel, adjectiv (ascutit, cu virf); bouresc, adjectiv (de bour); bouri, verb (a ridica, a indrepta); bourie, substantiv feminin (grajd de boi); bouriu, adjectiv (ascutit, cu virf).
Trebuie adaugat probabil aici bur, care apare numai in expresia destul de rara, bou bur „bou balan”.
Dupa Diculescu, Dacor., IV, 398 (conform REW 1416) ar fi vorba de limba latina burrus.
Dar ar putea fi si una din diferitele formule de reducere a lui bour, conform buar, boor › bor.
Aceasta reducere, care ar fi normala (conform nour › nor), s-a oprit probabil intrucit cuvintul a iesit mai mult sau mai putin din uz, o data disparut animalul (conform Candrea-Dens., 172; dupa Graur, BL, III, 53, conservarea lui ou se datoreaza influentei lui r).