Bric
Definitie, sens si explicatie
1Bric1, bricuri, substantiv neutru Nava cu doua catarge, cu panze patrate si bompres, uneori si cu motor, folosita in trecut in scopuri militare. – Din franceza Brick.
2Bric2 adjectiv invar., substantiv neutru (Frantuzism)
1. Adjectiv invar.
Caramiziu.
2. Substantiv neutru: Culoare caramizie. – Din franceza Brique.
1. Adjectiv invar.
Caramiziu.
2. Substantiv neutru: Culoare caramizie. – Din franceza Brique.
3Bric adjectiv invar. verifica cuvantul: caramiziu, roscat, rosiatic.
4Bric (culoare) adjectiv invar., substantiv neutru
5Bric (nava) substantiv neutru, plural bricuri
6Bric -uri n. cuvant invechit Corabie (militara sau comerciala), prevazuta cu doua catarge, cu panze patrate si, uneori, cu motor. /<fr. brick
7Bric substantiv neutru Corabie cu doua catarge, echipata cu panze patrate si uneori cu motor. ♢ Bric-goeleta = bric al carui arbore trinchet poarta vele patrate, iar celalalt arbore vele aurice. [Plural -curi. / < franceza brick, conform limba engleza brig].
8Bric2 adjectiv inv., substantiv neutru caramiziu. (< franceza brique)
9Bric1 substantiv neutru velier cu doua catarge si bompres, folosit in trecut ca nava de lupta, iar astazi ca nava-scoala. (< franceza brick)