Brio
Definitie, sens si explicatie
1Brio substantiv neutru (În loc. adverb ) Cu brio = A) cu multa insufletire, vioi; B) in mod remarcabil, stralucit, exceptional. – Din limba italiana, franceza Brio.
2Brio substantiv neutru
3Brio n. muz.
Tehnica inalta de executie muzicala. ♢ Cu - a) cu multa vioiciune; insufletit; vioi; b) cu mult succes; in mod stralucit; exceptional. /<it., franceza brio
Tehnica inalta de executie muzicala. ♢ Cu - a) cu multa vioiciune; insufletit; vioi; b) cu mult succes; in mod stralucit; exceptional. /<it., franceza brio
4Brio- Element prim de compunere savanta, cu semnificatia „muschi”, „planta”. [Pronume bri-o-. / < franceza bryo-, conform limba greaca (veche) bryon].
5Brio2 substantiv neutru vioiciune, veselie, ♦ cu - = in mod remarcabil, stralucit. (< limba italiana, franceza brio)
6Brio-1 element „muschi de pamant”. (< franceza bryo-, conform din limba greaca bryon)
7Brio substantiv neutru (Muz.; ca indicatie de executie) Cu brio = insufletit, vioi, cu verva, cu vioiciune. [Pronume bri-o. / < limba italiana, franceza brio].
8Brio substantiv masculin – Însufletire, vivacitate. limba italiana: brio, conform franceza brio (accentul ca in limba italiana).
9!brio substantiv neutru, art. brioul