Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bronz

1 * Cuvantul cu diacritice: bronz
Cuvantul fara diacritice: bronz

Definitie: BRONZ, bronzuri, substantiv neutru Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etcetera, mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ♢ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, mileniul al II-lea î.Cr. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului. ♢ Expresie Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din franceza bronze.

2 * Cuvantul cu diacritice: bronz
Cuvantul fara diacritice: bronz

Definitie: bronz substantiv neutru, (obiecte de bronz) plural bronzuri

3 * Cuvantul cu diacritice: bronz -uri
Cuvantul fara diacritice: bronz

Definitie: BRONZ -uri n. 1) Aliaj de cupru cu alte metale (aluminiu, plumb, staniu etcetera), rezistent la coroziune, cu diverse utilizări în tehnică. ♢ Epoca de - perioadă din istoria omenirii caracterizată prin descoperirea bronzului și prin folosirea uneltelor și a armelor din acest metal. 2) Obiect (de artă) turnat din acest aliaj. ♢ Caracter de - caracter dârz și neclintit. franceza bronze

4 * Cuvantul cu diacritice: bronz
Cuvantul fara diacritice: bronz

Definitie: BRONZ substantiv neutru aliaj de cupru cu alte metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul. o (figurativ) de - = a) dens, solid; b) masiv și opac; caracter de - = caracter tare. ♢ (prin extensiune) obiect de artă din bronz. ♢ pigment metalic galben (sau alb), folosit pentru vopsit obiecte, la zugrăveli etcetera (< franceza bronze)

5 * Cuvantul cu diacritice: bronz
Cuvantul fara diacritice: bronz

Definitie: BRONZ substantiv neutru Aliaj de cupru cu unul sau mai multe metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. ♢ Epoca de bronz = epocă preistorică, corespunzătoare mileniului al II-lea î.e.n., caracterizată prin apariția și dezvoltarea uneltelor și armelor de bronz. ♦ Obiect, (prin specializare) statuie, statuetă de bronz. ♢ Caracter de bronz caracter tare, de neclintit. [< franceza bronze, limba italiana bronzo].

6 * Cuvantul cu diacritice: bronz brónzuri
Cuvantul fara diacritice: bronz

Definitie: bronz (bronzuri), substantiv neutru – Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etcetera Franceza bronze. – Derivat bronza, verb (a acoperi un obiect cu un strat de bronz; a deveni negru datorită soarelui, a pîrli, a arde soarele); bronzărie, substantiv feminin (atelier de bronzaj).