Definitie Bronz - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Bronz, bronzuri, substantiv neutru Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etcetera, mai dur si mai rezistent decat cuprul, avand numeroase intrebuintari tehnice. ♢ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epoca din istoria societatii umane care cuprinde, in general, mileniul al II-lea i.Cr. si se caracterizeaza prin descoperirea metalelor si a bronzului. ♢ Expresie Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbena, cu care se vopseste un obiect. ♦ Culoare aramie a pielii in urma expunerii la soare sau la vant. – Din franceza Bronze.

Varianta definitie 2: Bronz substantiv neutru, (obiecte de bronz) plural bronzuri

Varianta definitie 3: Bronz -uri n. 1) Aliaj de cupru cu alte metale (aluminiu, plumb, staniu etcetera), rezistent la coroziune, cu diverse utilizari in tehnica. ♢ Epoca de - perioada din istoria omenirii caracterizata prin descoperirea bronzului si prin folosirea uneltelor si a armelor din acest metal. 2) Obiect (de arta) turnat din acest aliaj. ♢ Caracter de - caracter darz si neclintit. /<fr. bronze

Varianta definitie 4: Bronz substantiv neutru aliaj de cupru cu alte metale, mai dur si mai rezistent decat cuprul. o (figurativ) de - = a) dens, solid; b) masiv si opac; caracter de - = caracter tare. ♢ (prin extensiune) obiect de arta din bronz. ♢ pigment metalic galben (sau alb), folosit pentru vopsit obiecte, la zugraveli etcetera (< franceza bronze)

Varianta definitie 5: Bronz substantiv neutru Aliaj de cupru cu unul sau mai multe metale, mai dur si mai rezistent decat cuprul, folosit in turnatorie. ♢ Epoca de bronz = epoca preistorica, corespunzatoare mileniului al II-lea i.e.n., caracterizata prin aparitia si dezvoltarea uneltelor si armelor de bronz. ♦ Obiect, (prin specializare) statuie, statueta de bronz. ♢ Caracter de bronz caracter tare, de neclintit. [< franceza bronze, limba italiana bronzo].

Varianta definitie 6: Bronz (bronzuri), substantiv neutru – Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etcetera Franceza bronze. – Derivat bronza, verb (a acoperi un obiect cu un strat de bronz; a deveni negru datorita soarelui, a pirli, a arde soarele); bronzarie, substantiv feminin (atelier de bronzaj).