Definitie Brancă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BRẤNCĂ1 substantiv feminin
1. Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee.
2. (Popular) Erizipel.
3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea) ♢ Compuse: branca-porcului = A) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); B) cinstet; branca-ursului = A) crucea-pamantului; B) bradisor (2).
4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta, prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: BRẤNCĂ2, branci, substantiv feminin
1. (Reg., În limba literara numai in loc. si expresie) mana ♢ Locutiune adverb Pe (sau in) branci = pe maini si pe picioare, de-a busilea, tarandu-se. ♢ Expresie A merge (sau a se tari) pe branci = a merge (sau a se tari) pe maini si pe picioare, de-a busilea.
A cadea in (sau pe branci) = a cadea istovit (de oboseala).
A munci (sau a da, a lucra) pe (sau in) branci = a munci pana la istovire.
2. (Pop.; in forma branci) Împunsatura, ghiont, izbitura. ♢ Expresie A-i da inima branci = a simti un imbold pentru (a face) ceva.
3. (Regional) Partea de jos a picioarelor animalelor; laba. [Plural si: (2, n.) branciuri – Varianta: Branci substantiv masculin] – Limba Latina Branca.

Varianta definitie 3: BRÂNCĂ substantiv verifica cuvantul: brat, buberic, erizipel, laba, manusa, membru superior, mana, rujet.

Varianta definitie 4: BRÂNCĂ substantiv (BOTANICA)
1. (Salicornia herbacea) (rar) salicornie, (regional) brancarita, buberic, caprita, gusterarita, gusterita, sarigea, solonet, cornul-salcei, iarba-porcului, iarba grasa, iarba-sarata, matura-rosie, saratura-rosie.
2. branca-ursului verifica cuvantul: crucea-pamantului.
3. verifica cuvantul: zamosita.

Varianta definitie 5: Branca (boala, planta, mana) substantiv feminin, g.-d. art. brancii; (plante, maini) plural branci

Varianta definitie 6: BRÂNCĂ2 -ci f. popular 1) Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ♢ Pe (sau In) -ci tarandu-se pe maini si pe picioare. A cadea in (sau Pe) -ci a) a cadea sprijinindu-se cu mainile pe pamant; b) a nu mai putea (de oboseala); a fi mort (de oboseala). 2) mai ales la plural Izbitura brusca cu mainile; imbrancitura. ♢ A da -ci a imbranci. A-i da inima -ci a-l indemna (pe cineva) inima (sa faca ceva). /<lat. branca

Varianta definitie 7: BRÂNCĂ1 f. 1) Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin aparitia unor pete vinete, umflarea gatului si lipsa poftei de mancare. 2) pop.
Boala infectioasa, manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; erizipel; orbalt. 3) Planta erbacee fara frunze, avand flori albe-verzui, dispuse in spic. ♢ -a-porcului planta erbacee melifera, avand tulpina si frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.