Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Brâu

1 * Cuvantul cu diacritice: brâu
Cuvantul fara diacritice: brau

Definitie: BRÂU, (I) brâie, (II) brâuri substantiv neutru I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etcetera pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etcetera pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (II); mijloc. 3. Ornament care înconjură ușile, ferestrele, fațadele etcetera unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etcetera). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Varianta: (popular) brână substantiv feminin] – Conform: limba albaneza b r e s, b r e z i.

2 * Cuvantul cu diacritice: brâu
Cuvantul fara diacritice: brau

Definitie: BRÂU substantiv 1. cingătoare, (popular) chingă, (învechit și reg.) taftur, (regional) brânaci, (Ban. și Bucovina) frânghie. (Cu -ul se strânge mijlocul.) 2. mijloc, talie. (Grâul îi venea până la -.) 3. verifica cuvantul: brâuleț. 4. verifica cuvantul: dungă. 5. verifica cuvantul: lanț.

3 * Cuvantul cu diacritice: brâu
Cuvantul fara diacritice: brau

Definitie: brâu (cingătoare, parte a corpului omenesc, ornament, șir) substantiv neutru, art. brâul; plural brâie

4 * Cuvantul cu diacritice: brâu
Cuvantul fara diacritice: brau

Definitie: brâu (dans) substantiv neutru, art. brâul; plural brâuri

5 * Cuvantul cu diacritice: brâu -ri
Cuvantul fara diacritice: brau

Definitie: BRÂU² -ri n. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc de către dansatori, care se prind unul de brâul altuia. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Monosilabic] /Cuv. autoht.

6 * Cuvantul cu diacritice: brâu -ie
Cuvantul fara diacritice: brau

Definitie: BRÂU¹ -ie n. 1) Fâșie din piele sau din alt material care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; curea; centură; cordon. ♢ A fi cu cuțitul la - a fi foarte bătăuș. 2) Fâșie lată, confecționată, de obicei, din lână colorată, făcând parte din costumul național. 3) Fâșie lată purtată de preoți, servind drept indice al gradului în ierarhia bisericească. 4) Parte a corpului omenesc dintre șolduri și coaste; mijloc; talie; cingătoare. ♢ A sta cu mâinile în - a sta degeaba; a nu face nimic. 5) arhit. Element decorativ inelar, în relief, care înconjoară o coloană; brățară. [Monosilabic] /Cuv. autoht.