Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Brîncă -ci

1 * Cuvantul cu diacritice: brîncă -ci
Cuvantul fara diacritice: brinca

Definitie: brîncă (-ci), substantiv feminin – 1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se folosește de preferință la plural). Limba Latina branca (Diez, Gramm., I, 30; Pușcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); conform limba italiana branca, prov., sp., port. branca, franceza branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mînă” este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., conform Kurylowicz, Melanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Derivat brîncălău, adjectiv (cu labe mari); brînciș, adverb (cu fața în jos, pe burtă); brîncuță, substantiv feminin (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, verb (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, substantiv feminin (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulțime); îmbrîncătură, substantiv feminin (învechit, brînci); îmbrîncitură, substantiv feminin (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10).

2 * Cuvantul cu diacritice: brîncă -ci
Cuvantul fara diacritice: brinca

Definitie: brîncă (-ci), substantiv feminin – 1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se folosește de preferință la plural). Limba Latina branca (Diez, Gramm., I, 30; Pușcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); conform limba italiana branca, prov., sp., port. branca, franceza branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mînă” este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., conform Kurylowicz, Melanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Derivat brîncălău, adjectiv (cu labe mari); brînciș, adverb (cu fața în jos, pe burtă); brîncuță, substantiv feminin (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, verb (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, substantiv feminin (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulțime); îmbrîncătură, substantiv feminin (învechit, brînci); îmbrîncitură, substantiv feminin (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10).

3 * Cuvantul cu diacritice: brîncă -ci
Cuvantul fara diacritice: brinca

Definitie: brîncă (-ci), substantiv feminin – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beitrage, 26). DAR se referă la limba sarba: brnka, pe care îl derivă din limba slava (veche) brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407).