Definitie Brîncă -ci - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Brinca (-ci), substantiv feminin –
1. Mina. –
2. Membru anterior la animale, laba. –
3. Împinsatura, ghiont, vint (se foloseste de preferinta la plural).
Limba Latina branca (Diez, Gramm., I, 30; Puscariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); conform limba italiana branca, prov., sp., port. branca, franceza branche.
În limba literara, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mina” este inca folosit curent in vestul Trans. (ALR 49).
Pentru cuvintul lat., conform Kurylowicz, Melanges Vendryes, Paris, 1925, p.
206. Derivat brincalau, adjectiv (cu labe mari); brincis, adverb (cu fata in jos, pe burta); brincuta, substantiv feminin (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); imbrinci, verb (a impinge violent, a inghionti); imbrinceala, substantiv feminin (ghiont, brinci; inghesuiala, ingramadeala, multime); imbrincatura, substantiv feminin (invechit, brinci); imbrincitura, substantiv feminin (brinci).
Din rom. a trecut in mag. bringa (Edelspacher 10).

Varianta definitie 2: Brinca (-ci), substantiv feminin –
1. Mina. –
2. Membru anterior la animale, laba. –
3. Împinsatura, ghiont, vint (se foloseste de preferinta la plural).
Limba Latina branca (Diez, Gramm., I, 30; Puscariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); conform limba italiana branca, prov., sp., port. branca, franceza branche.
În limba literara, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mina” este inca folosit curent in vestul Trans. (ALR 49).
Pentru cuvintul lat., conform Kurylowicz, Melanges Vendryes, Paris, 1925, p.
206. Derivat brincalau, adjectiv (cu labe mari); brincis, adverb (cu fata in jos, pe burta); brincuta, substantiv feminin (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); imbrinci, verb (a impinge violent, a inghionti); imbrinceala, substantiv feminin (ghiont, brinci; inghesuiala, ingramadeala, multime); imbrincatura, substantiv feminin (invechit, brinci); imbrincitura, substantiv feminin (brinci).
Din rom. a trecut in mag. bringa (Edelspacher 10).

Varianta definitie 3: Brinca (-ci), substantiv feminin –
1. Anghina. –
2. Saricica (Salicornia herbacea). –
3. Erizipel.
Gr. βράγχος „anghina” (Cihac, I, 38 si II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26).
DAR se refera la limba sarba: brnka, pe care il deriva din limba slava (veche) brekno „a inflama”, dar care pare mai curind ca provine din rom. (Candrea, Elementele, 407).