Brăcire
Definitie, sens si explicatie
1Bracire, braciri, substantiv feminin (regional) cingatoare, brau ingust.
2Bracire (braciri), substantiv feminin – Cordon, siret. – Varianta braci(l)e, bracele, bracira, bracina.
Limba Latina bracῑle (Puscariu, Conv. lit., Xxxviii, 701; Puscariu 215; Rew 1258; Candrea-dens., 174; Dar). – Derivat bracinar, substantiv neutru (betelie; curea, cingatoare; bretea); bracinarita, substantiv feminin (betelie); desbracina, verb (a descinge).
Din rom. provine fara indoiala limba sarba: bračunar „vergea de masurat”.
Conform: imbraca.
Limba Latina bracῑle (Puscariu, Conv. lit., Xxxviii, 701; Puscariu 215; Rew 1258; Candrea-dens., 174; Dar). – Derivat bracinar, substantiv neutru (betelie; curea, cingatoare; bretea); bracinarita, substantiv feminin (betelie); desbracina, verb (a descinge).
Din rom. provine fara indoiala limba sarba: bračunar „vergea de masurat”.
Conform: imbraca.