Varianta definitie 1: Bubui, pers. 3 bubuie, verb IV.
Intranzitiv (Despre tunete; prin extensiune despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot infundat si puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formatie onomatopeica.
Varianta definitie 2: Bubui verb a detuna, a dudui, a trasni, a tuna, a vui, (popular) a razbubui. (- in departare.)
Varianta definitie 3: Bubui verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural bubuie, imperfect 3 singular bubuia
Varianta definitie 4: A bubui bubuie intranzitiv (despre tunete, arme, surse de zgomot) A produce un zgomot infundat si puternic, cu rasunet repetat (din cauza ecoului). /Onomat.
Varianta definitie 5: Bubui (uesc, bubuit), verb – A produce un zgomot puternic, a rasuna. – Mr. mi bubuescu „ma plang”, bumbunez „bubui”.
Creatie expresiva, conform limba greaca (veche) βομβέω, limba latina bombitare, limba slava (veche) bubati (care dupa Byhan 305, ar fi etimonul cuvintului rom.), limba sarba: bubati, slov. bobneti. – Derivat bubuit, substantiv neutru (zgomot mare); bubuitor, adjectiv (rasunator); bubuitura, substantiv feminin (zgomot mare); rasbubui, verb (a rasuna).
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 5 litere. Cuvantul incepe cu litera "b" si se termina cu litera "i"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
