Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bubă

1 * Cuvantul cu diacritice: búbă
Cuvantul fara diacritice: buba

Definitie: BUBĂ, bube, substantiv feminin 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ♢ Expresie A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Familiar) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ♢ Compuse: (popular) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etcetera: buba-mânzului = gurmă. ♦ Rană. 2. Figurativ (Familiar) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Conform: limba ucraineana b u b a.

2 * Cuvantul cu diacritice: búbă
Cuvantul fara diacritice: buba

Definitie: BUBĂ substantiv (MEDICAL) 1. verifica cuvantul: rană. 2. bube dulci verifica cuvantul: impetigo.

3 * Cuvantul cu diacritice: búbă
Cuvantul fara diacritice: buba

Definitie: BUBĂ substantiv verifica cuvantul: antrax, cărbune, dalac, pelagră, pustulă malignă, variolă, vărsat.

4 * Cuvantul cu diacritice: búbă
Cuvantul fara diacritice: buba

Definitie: bubă substantiv feminin, g.-d. art. bubei; plural bube

5 * Cuvantul cu diacritice: búbă -e
Cuvantul fara diacritice: buba

Definitie: BUBĂ -e f. 1) Umflătură purulentă, provocată de o infecție a țesutului celular subcutanat. ♢ --neagră boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax; cărbune. -e-dulci bubulițe contagioase, care apar la copii în jurul gurii și pe cap. S-a spart -a s-au dat toate la iveală; au ieșit toate la suprafață. 2) fam. Vătămare locală a unui țesut organic, cauzată de o traumă; rană; plagă; leziune. 3) fig. familiar Punct dificil și delicat al unei discuții, probleme, situații etcetera [G.-D. bubei] limba ucraineana buba

6 * Cuvantul cu diacritice: búbă búbe
Cuvantul fara diacritice: buba

Definitie: bubă (bube), substantiv feminin – Umflătură, abces, buboi. Creație expresivă, conform limba latina buba, de unde franceza bube, sp. bu(b)a, port. bouba și pe de altă parte, limba greaca (veche) βουβών (Diez, Gramm., I, 91), de unde limba greaca (veche) μπούμπα „larvă”, limba albaneza bubë (Cihac, II, 640); conform și bulgara, limba sarba: buba „vierme de mătase”, rut. buba „umflătură”. Nu pare posibilă der. directă din lat., propusă de Koerting 1609, conform Densusianu, Hlr., 365; nu este sigură nici der. din limba slava (veche) propusă de DAR, datorită diferențelor semantice. Este mai probabil să fie vorba de creații spontane, care coincid în multe limbi în același timp, conform franceza bobo. Derivat abubă, substantiv feminin (dalac, bubă-neagră); buba, verb (a avea abcese; a se molipsi de vărsat); bubat, adjectiv (plin de bube, care are dalac; infectat); bubat, substantiv neutru (vărsat); bubiță, substantiv feminin (zgaibă; boală a cartofului); buboi, substantiv neutru (furuncul); buboios, adjectiv (plin de bubă); buboșa (var. boboșa), verb (a se umfla), pe care DAR îl leagă în mod eronat de boboș; buburos, adjectiv (bubos); buburoșa, verb (a se scofîlci); bubuliță, substantiv feminin (zgaibă, coș); buburuz (var. buburuză, buburez, buburuță), substantiv neutru (cocoloș, bulgăre, grunz, orice masă rotundă mică; gărgăriță, Coccinella septempunctata), probabil derivat pe baza sufix -ză, cum sînt coacăză, pupăză (Densusianu, Bausteine, 478, îl consideră der. de la bumb); buburuzos, adjectiv (granulos); bobîlcă, substantiv feminin (amigdalită), contaminare a lui bubă cu gîlcă; bubușlie, substantiv feminin (boabă). După Candrea, Elementele, 407, limba sarba: bubulijca, bubolica provine din rom. bubuliță. Întrucît rezultatele spontane coincid adesea, buburuză prezintă o analogie cu sp. burujo, sard. boborrissina „furnică” (Wagner 300).

7 * Cuvantul cu diacritice: bubă
Cuvantul fara diacritice: buba

Definitie: bubă, bube substantiv feminin 1. (intl.) inel, ghiul. 2. punct slab, parte delicată (a unei probleme). 3. defect, defecțiune. 4. (vulg.) vulvă, vagin. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)