Definitie Bubă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BÚBĂ, bube, substantiv feminin
1. Nume generic dat umflaturilor cu caracter purulent ale tesutului celular de sub piele. ♢ Expresie A umbla cu cineva ca cu o buba coapta = a menaja pe cineva. (Familiar) S-a spart buba = s-a dat totul pe fata; s-a dezvaluit totul. ♢ Compuse: (popular) buba-neagra = dalac; bube-dulci = bubulite dese, de natura infectioasa, care apar in special la copii, in jurul gurii, pe cap etcetera: buba-manzului = gurma. ♦ Rana.
2. Figurativ (Familiar) Punct slab, parte delicata, dificila a unei probleme. ♦ Defect, defectiune (a unui sistem tehnic). – Conform: limba ucraineana b u b a.

Varianta definitie 2: BÚBĂ substantiv (MEDICAL)
1. verifica cuvantul: rana.
2. bube dulci verifica cuvantul: impetigo.

Varianta definitie 3: BÚBĂ substantiv verifica cuvantul: antrax, carbune, dalac, pelagra, pustula maligna, variola, varsat.

Varianta definitie 4: Buba substantiv feminin, g.-d. art. bubei; plural bube

Varianta definitie 5: BÚBĂ -e f. 1) Umflatura purulenta, provocata de o infectie a tesutului celular subcutanat. ♢ --neagra boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; carbune. -e-dulci bubulite contagioase, care apar la copii in jurul gurii si pe cap. S-a spart -a s-au dat toate la iveala; au iesit toate la suprafata. 2) fam.
Vatamare locala a unui tesut organic, cauzata de o trauma; rana; plaga; leziune. 3) fig. familiar Punct dificil si delicat al unei discutii, probleme, situatii etcetera [G.-D. Bubei] /<ucr. buba

Varianta definitie 6: Buba (bube), substantiv feminin – Umflatura, abces, buboi.
Creatie expresiva, conform limba latina *buba, de unde franceza bube, sp. bu(b)a, port. bouba si pe de alta parte, limba greaca (veche) βουβών (Diez, Gramm., I, 91), de unde limba greaca (veche) μπούμπα „larva”, limba albaneza bubë (Cihac, II, 640); conform si bulgara, limba sarba: buba „vierme de matase”, rut. buba „umflatura”.
Nu pare posibila der. directa din lat., propusa de Koerting 1609, conform Densusianu, Hlr., 365; nu este sigura nici der. din limba slava (veche) propusa de DAR, datorita diferentelor semantice.
Este mai probabil sa fie vorba de creatii spontane, care coincid in multe limbi in acelasi timp, conform franceza bobo.
Derivat abuba, substantiv feminin (dalac, buba-neagra); buba, verb (a avea abcese; a se molipsi de varsat); bubat, adjectiv (plin de bube, care are dalac; infectat); bubat, substantiv neutru (varsat); bubita, substantiv feminin (zgaiba; boala a cartofului); buboi, substantiv neutru (furuncul); buboios, adjectiv (plin de buba); bubosa (var. bobosa), verb (a se umfla), pe care DAR il leaga in mod eronat de bobos; buburos, adjectiv (bubos); buburosa, verb (a se scofilci); bubulita, substantiv feminin (zgaiba, cos); buburuz (var. buburuza, buburez, buburuta), substantiv neutru (cocolos, bulgare, grunz, orice masa rotunda mica; gargarita, Coccinella septempunctata), probabil derivat pe baza sufix -za, cum sint coacaza, pupaza (Densusianu, Bausteine, 478, il considera der. de la bumb); buburuzos, adjectiv (granulos); bobilca, substantiv feminin (amigdalita), contaminare a lui buba cu gilca; bubuslie, substantiv feminin (boaba).
Dupa Candrea, Elementele, 407, limba sarba: bubulijca, bubolica provine din rom. bubulita.
Întrucit rezultatele spontane coincid adesea, buburuza prezinta o analogie cu sp. burujo, sard. boborrissina „furnica” (Wagner 300).

Varianta definitie 7: Buba, bube substantiv feminin
1. (intl.) inel, ghiul.
2. punct slab, parte delicata (a unei probleme).
3. defect, defectiune.
4. (vulg.) vulva, vagin. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)