Buiac -ă
Definitie, sens si explicatie
1Buiac, -ă, buieci, -ce, adjectiv (Regional)
1. Care traieste bine, rasfatat.
2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din limba slava (veche) Bujakŭ.
1. Care traieste bine, rasfatat.
2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din limba slava (veche) Bujakŭ.
2Buiac adjectiv m., plural buieci; f. singular buiaca, plural buiece
3Buiac -iaca (-ieci, -iece) pop. 1) (despre plante) Care creste foarte repede si mare. 2) (despre fiinte) Care este foarte vesel si energic; neastamparat. [Silabe Bu-iac] /<sl. bujaku
4Buiac (buiaca) adjectiv –
1. Nechibzuit, nebunatic. –
2. Exaltat, nebun, aiurit. –
3. Chefliu, petrecaret. –
4. (Înv.) Exuberant, roditor.
Sl. bujakŭ „nebun” (Miklosich, Slaw.
Elem., 16; Lexicon, 48; Cihac, Ii, 32; Berneker 98).
Pentru sensul 4, conform franceza herbes folles.
Conform: buiestru, buimac.
Derivat buieci (var. buici), verb (a prospera, a fi din belsug; a se mindri; a chefui); buiecie, substantiv feminin (mindrie, nebunie); imbuieci, verb cuvant invechit (a se mandri; a se ingrasa).
1. Nechibzuit, nebunatic. –
2. Exaltat, nebun, aiurit. –
3. Chefliu, petrecaret. –
4. (Înv.) Exuberant, roditor.
Sl. bujakŭ „nebun” (Miklosich, Slaw.
Elem., 16; Lexicon, 48; Cihac, Ii, 32; Berneker 98).
Pentru sensul 4, conform franceza herbes folles.
Conform: buiestru, buimac.
Derivat buieci (var. buici), verb (a prospera, a fi din belsug; a se mindri; a chefui); buiecie, substantiv feminin (mindrie, nebunie); imbuieci, verb cuvant invechit (a se mandri; a se ingrasa).