1
Buimăcire, buimăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – Vezi Buimăci.
DEX – dicționarul explicativ
2
Buimăcire substantiv feminin, genitiv-dativ articulat buimăcirii; pl, buimăciri
DOOM – dicționarul ortografic
Buimăcire, buimăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – Vezi Buimăci.
2 definiții din 2 dicționare
DEX – dicționarul explicativ
DOOM – dicționarul ortografic