Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bulbuc

1 * Cuvantul cu diacritice: bulbúc
Cuvantul fara diacritice: bulbuc

Definitie: BULBUC, bulbuci, substantiv masculin I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etcetera 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La plural) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium). – Formație onomatopeică.

2 * Cuvantul cu diacritice: bulbúc
Cuvantul fara diacritice: bulbuc

Definitie: BULBUC substantiv verifica cuvantul: boboc, bulb, bulboacă, bulboană, calcea-calului, glob, ochi, splină, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

3 * Cuvantul cu diacritice: bulbúc
Cuvantul fara diacritice: bulbuc

Definitie: BULBUC substantiv (BOTANICA; Trollius europaeus) (regional) bâlbor, gloanță, bulbucel-de-munte, fusta-rândunelii, măr-auriu.

4 * Cuvantul cu diacritice: bulbúc
Cuvantul fara diacritice: bulbuc

Definitie: bulbuc substantiv masculin, plural bulbuci

5 * Cuvantul cu diacritice: bulbúc -ci
Cuvantul fara diacritice: bulbuc

Definitie: BULBUC¹ -ci m. 1) Bășică (de aer) care se formează la suprafața lichidelor și a unor materii semilichide sau vâscoase (aluat, var etcetera) sub acțiunea anumitor factori. /v. a bulbuca

6 * Cuvantul cu diacritice: bulbúc -ci
Cuvantul fara diacritice: bulbuc

Definitie: BULBUC² -ci m. mai ales la plural Plantă erbacee toxică, cu flori mari, galbene-verzui, răspândită în regiunile muntoase. /v. a bulbuca

7 * Cuvantul cu diacritice: bulbúc -ci
Cuvantul fara diacritice: bulbuc

Definitie: bulbuc (-ci), substantiv masculin – 1. Bilă, obiect rotund în general. – 2. Bășică. – Varianta bolboc, bulburuș. Creație expresivă, în care par a se fi împletit două rădăcini diferite; una care exprimă ideea de „rotunjime” (bull-, conform limba latina bulla, bulbus), și cealaltă care imită zgomotul bulbucelii (blb, conform bîlbîi). După Cihac, II, 32, bulbuc provine din pol. babol „bășică”, ceh. boubol, limba sarba:, cr. bobuk; Pușcariu, Dacor., I, 92, deduce același cuvînt din limba latina bulla (conform REW 1385). Mai probabil, toți acești termeni, cu cei care urmează, ca și sp. burbuja, borboton, și franceza bourbe, au în comun numai faptul că provin toți din aceeși rădăcină expresivă. Derivat bolboacă (var. bulboacă, bolboană, holboană, volboană, bulboană, vulboană, hîlboană, dîlboană, hîlboacă, bîlboacă, bolbură), substantiv feminin (vîltoare, vîrtej, trombă), pentru care Cihac, II, 32, propune limba slava (veche) glubokŭ „profund”, de unde limba rusa glubok, pol. gleboki, și numeroase toponime rom. (Holboca, Glîmbocata etcetera); bulbuca (var. bolboca, bolboșa, bolboci, bolboși, bulbuci), verb (a bolborosi; a se bomba, a se curba; a se holba), pe care Candrea-Dens., 788, îl derivă de la vŏlvĭcāre din limba latina volvere (conform REW 9444 și DAR; Candrea), și pe care Pericle Papahagi, Not.etim., 35 (urmat de Pascu, I, 113) îl pune în legătură cu limba latina bulbus; bulbucătură, substantiv feminin (proeminență); bulbuceală, substantiv feminin (bolboroseală).