Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciubuc

1 * Cuvantul cu diacritice: ciubúc
Cuvantul fara diacritice: ciubuc

Definitie: CIUBUC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, substantiv neutru 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etcetera 3. Figurativ (Familiar) Avantaj sau câștig ilicit. – Din limba turca: çubuk.

2 * Cuvantul cu diacritice: ciubúc
Cuvantul fara diacritice: ciubuc

Definitie: CIUBUC substantiv (TEHNICA) ciubucar, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (- al zidarului.)

3 * Cuvantul cu diacritice: ciubúc
Cuvantul fara diacritice: ciubuc

Definitie: ciubuc (pipă, ornament) substantiv neutru, plural ciubuce

4 * Cuvantul cu diacritice: ciubúc
Cuvantul fara diacritice: ciubuc

Definitie: ciubuc (bacșiș) substantiv neutru, plural ciubucuri

5 * Cuvantul cu diacritice: ciubúc -ce
Cuvantul fara diacritice: ciubuc

Definitie: CIUBUC² -ce n. 1) Pipă de tip oriental cu tub lung. ♢ A trage din - a fuma. 2) Ornament în relief la un perete sau la o fereastră. limba turca çubuk

6 * Cuvantul cu diacritice: ciubúc -uri
Cuvantul fara diacritice: ciubuc

Definitie: CIUBUC¹ -uri n. pop. Câștig obținut fără muncă; venit ilicit; bacșiș. A da -. A face -uri. limba turca çubuk

7 * Cuvantul cu diacritice: ciubúc -ce
Cuvantul fara diacritice: ciubuc

Definitie: ciubuc (-ce), substantiv neutru – 1. Nuia, vargă, joardă. – 2. Băț, stinghie. – 3. Ornament în relief, mulură. – 4. Cornișă. – 5. Rindea de fălțuit. – 6. Dungă, linie la țesături. – 7. Țeavă de lulea. – 8. Pipă, lulea. – 9. (Argou) Pleașcă, chilipir. – Mr. ciubucă, ciubuche, megl. ciăbuc. Limba Turca: çubuk, çibuk (Roesler 69; Meyer 446; Șeineanu, II, 136; Ronzevalle 75); conform limba neogreaca: τζιμβούϰι, τζουμβούϰι, limba albaneza tšibuk, tšubuk, bulgara čibuk, limba sarba: čibuk, pol. cybuch, limba rusa, rut. čubuk, sp. chibuqui. – Derivat ciubeică, substantiv feminin (pipă uzată); ciubucar, substantiv masculin (fabricant de pipe; rindea de fălțuit); ciubucciu, substantiv masculin (învechit, fabricant de pipe; slujitor care avea sarcina să curețe și să aprindă pipa domnitorului); ciubuccerie, substantiv feminin (îndeletnicirea acestui slujitor). După Miklosich, Wander., 14, rut. provine din rom. Pentru der. de la ciubeică, Pascu, Suf., 238 și Iordan, Dift., 102; totuși această der. este greu de acceptat, dacă nu se ține seama de o confuzie cu ciovei.