Ciubuc
Definitie, sens si explicatie
1Ciubuc, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, substantiv neutru
1. Pipa (orientala) cu teava lunga. ♦ Țeava de lulea.
2. Ornament in relief care marcheaza marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etcetera
3. Figurativ (Familiar) Avantaj sau castig ilicit. – Din limba turca: çubuk.
1. Pipa (orientala) cu teava lunga. ♦ Țeava de lulea.
2. Ornament in relief care marcheaza marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etcetera
3. Figurativ (Familiar) Avantaj sau castig ilicit. – Din limba turca: çubuk.
2Ciubuc substantiv (Tehnica) ciubucar, lambar, lambuitor, (rar) tipar. (- al zidarului.)
3Ciubuc (pipa, ornament) substantiv neutru, plural ciubuce
4Ciubuc (bacsis) substantiv neutru, plural ciubucuri
5Ciubuc2 -ce n. 1) Pipa de tip oriental cu tub lung. ♢ A trage din - a fuma. 2) Ornament in relief la un perete sau la o fereastra. /<turc.
çubuk
çubuk
6Ciubuc1 -uri n. pop.
Castig obtinut fara munca; venit ilicit; bacsis. A da -.
A face -uri. /<turc.
çubuk
Castig obtinut fara munca; venit ilicit; bacsis. A da -.
A face -uri. /<turc.
çubuk
7Ciubuc (-ce), substantiv neutru –
1. Nuia, varga, joarda. –
2. Bat, stinghie. –
3. Ornament in relief, mulura. –
4. Cornisa. –
5. Rindea de faltuit. –
6. Dunga, linie la tesaturi. –
7. Țeava de lulea. –
8. Pipa, lulea. –
9. (Argou) Pleasca, chilipir. – Mr. ciubuca, ciubuche, megl. ciabuc.
Limba Turca: çubuk, çibuk (Roesler 69; Meyer 446; seineanu, Ii, 136; Ronzevalle 75); conform limba neogreaca: τζιμβούϰι, τζουμβούϰι, limba albaneza tšibuk, tšubuk, bulgara čibuk, limba sarba: čibuk, pol. cybuch, limba rusa, rut.
čubuk, sp. chibuqui. – Derivat ciubeica, substantiv feminin (pipa uzata); ciubucar, substantiv masculin (fabricant de pipe; rindea de faltuit); ciubucciu, substantiv masculin (invechit, fabricant de pipe; slujitor care avea sarcina sa curete si sa aprinda pipa domnitorului); ciubuccerie, substantiv feminin (indeletnicirea acestui slujitor).
Dupa Miklosich, Wander., 14, rut. provine din rom.
Pentru der. de la ciubeica, Pascu, Suf., 238 si Iordan, Dift., 102; totusi aceasta der. este greu de acceptat, daca nu se tine seama de o confuzie cu ciovei.
1. Nuia, varga, joarda. –
2. Bat, stinghie. –
3. Ornament in relief, mulura. –
4. Cornisa. –
5. Rindea de faltuit. –
6. Dunga, linie la tesaturi. –
7. Țeava de lulea. –
8. Pipa, lulea. –
9. (Argou) Pleasca, chilipir. – Mr. ciubuca, ciubuche, megl. ciabuc.
Limba Turca: çubuk, çibuk (Roesler 69; Meyer 446; seineanu, Ii, 136; Ronzevalle 75); conform limba neogreaca: τζιμβούϰι, τζουμβούϰι, limba albaneza tšibuk, tšubuk, bulgara čibuk, limba sarba: čibuk, pol. cybuch, limba rusa, rut.
čubuk, sp. chibuqui. – Derivat ciubeica, substantiv feminin (pipa uzata); ciubucar, substantiv masculin (fabricant de pipe; rindea de faltuit); ciubucciu, substantiv masculin (invechit, fabricant de pipe; slujitor care avea sarcina sa curete si sa aprinda pipa domnitorului); ciubuccerie, substantiv feminin (indeletnicirea acestui slujitor).
Dupa Miklosich, Wander., 14, rut. provine din rom.
Pentru der. de la ciubeica, Pascu, Suf., 238 si Iordan, Dift., 102; totusi aceasta der. este greu de acceptat, daca nu se tine seama de o confuzie cu ciovei.