1
Buleandră, bulendre, substantiv feminin (Popular și familiar) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură.
(La plural) Lucruri vechi și fără valoare.
Figurat Termen injurios pentru o femeie imorală. – Etimologie necunoscută
(La plural) Lucruri vechi și fără valoare.
Figurat Termen injurios pentru o femeie imorală. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Buleandră bulendre feminin popular 1) Haină veche și zdrențuită; tearfă. 2) la plural Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; boarfe. 3) figurat familiar Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Silabe Bu-lean-] /Origine necunoscută
DN – dicționar de neologisme
3
Buleandră (bulendre), substantiv feminin –
1. Zdreanță, cîrpă. –
2. Prostituată.
Creație expresivă, de la bulă cu sufix expresiv -andră, conform fleandură, handră (Tiktin; Iordan, Bf, II, 185).
Mai puțin probabilă derivat din țigănească *bulengere „pantaloni”, de la bul „cur”, menționat numai în forma buiengere (Graur 132 și Graur, Bl, IV, 197).
Celelalte ipoteze sînt insuficiente (slavă platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; slavă blĕdĭ „prostituată”, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, conform spaniolă baladran, după Dar). – Derivat bulendros, adjectiv (zdrențuros).
1. Zdreanță, cîrpă. –
2. Prostituată.
Creație expresivă, de la bulă cu sufix expresiv -andră, conform fleandură, handră (Tiktin; Iordan, Bf, II, 185).
Mai puțin probabilă derivat din țigănească *bulengere „pantaloni”, de la bul „cur”, menționat numai în forma buiengere (Graur 132 și Graur, Bl, IV, 197).
Celelalte ipoteze sînt insuficiente (slavă platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; slavă blĕdĭ „prostituată”, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, conform spaniolă baladran, după Dar). – Derivat bulendros, adjectiv (zdrențuros).
DER – dicționarul etimologic
4
Buleandră substantiv feminin, genitiv-dativ articulat bulendrei; plural bulendre
DOOM – dicționarul ortografic