1
Haină, haine, substantiv feminin
1. (La plural) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești.
Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă).
(La singular) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou.
Veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul.
Palton.
Expresie A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește).
2. (Biologie; în sintagma) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. – Din bulgară Halina, sârbo-croată Haljina.
1. (La plural) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești.
Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă).
(La singular) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou.
Veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul.
Palton.
Expresie A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește).
2. (Biologie; în sintagma) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. – Din bulgară Halina, sârbo-croată Haljina.
DEX – dicționarul explicativ
2
Haină haine feminin 1) Obiect de îmbrăcăminte; strai. haină de iarnă.
haină nupțială (sau De nuntă) înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor vertebrate în perioada împerecherii. 2) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; veston. [Genitiv-dativ Hainei] /<bulgară halina, sârbă haljina
haină nupțială (sau De nuntă) înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor vertebrate în perioada împerecherii. 2) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; veston. [Genitiv-dativ Hainei] /<bulgară halina, sârbă haljina
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Haină (haine), substantiv feminin – Obiect de îmbrăcăminte exterior.
Sârbă haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; Dar). – Derivat hăinar, substantiv masculin (vînzător de haine de gata); hăinărie, substantiv feminin (prăvălie de confecții); hăinet, substantiv feminin (cantitate de haine); înhăinura (variantă înhăimura), verb (a îmbrăca), conform înfășura. La Stoica Ludescu (secolul XVIII) apare haină, substantiv feminin (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, substantiv neutru (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (Dar), derivat înhăibăra, verb (a îmbrăca).
Sârbă haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; Dar). – Derivat hăinar, substantiv masculin (vînzător de haine de gata); hăinărie, substantiv feminin (prăvălie de confecții); hăinet, substantiv feminin (cantitate de haine); înhăinura (variantă înhăimura), verb (a îmbrăca), conform înfășura. La Stoica Ludescu (secolul XVIII) apare haină, substantiv feminin (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, substantiv neutru (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (Dar), derivat înhăibăra, verb (a îmbrăca).
DER – dicționarul etimologic
4
Haină substantiv feminin, genitiv-dativ articulat hainei; plural haine
DOOM – dicționarul ortografic