Bună-cuviință
Definitie, sens si explicatie
1Buna-cuviinta antonim: obraznicie
2Bună-cuviință substantiv decenta, jena, maniere (plural), pudoare, rusine, sfiala, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudicitie. (Lipsit de -.)
3Buna-cuviinta substantiv feminin (silabe -vi-in-), art. buna-cuviinta, g.-d. art. bunei-cuviinte
4Buna-cuviinta (politete) (-vi-in-) substantiv feminin, art. buna-cuviinta (dar: buna lui cuviinta), g.-d. art. bunei-cuviinte