Definitie Bură - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BÚRĂ substantiv feminin Ploaie marunta si deasa (insotita de ceata); burnita, burniteala, buroaica, – Conform: scr. b u r a.

Varianta definitie 2: BÚRĂ substantiv verifica cuvantul: burnita.

Varianta definitie 3: BÚRĂ substantiv verifica cuvantul: chiciura, furtuna, promoroaca, vifor, vijelie.

Varianta definitie 4: Bura substantiv feminin, g.-d. art. burei

Varianta definitie 5: BÚRĂ -i f.
Ploaie marunta si deasa; ploaie ciobaneasca; burnita. /<sb. bura

Varianta definitie 6: Bura (-ri), substantiv feminin –
1. (Înv.) Furtuna. –
2. Ceata; burnita. –
3. Chiciura. –
4. Aburi, vapori.
Origine incerta.
Cihac, II, 34 si Densusianu, Rom., XXX, 275, explica acest cuvint prin limba slava (veche) burja „furtuna”, conform bulgara, limba rusa bura, limba sarba: bura „vint dinspre nord” (Berneker).
S-a observat, dimpotriva, ca acest cuvint apare in alte limbi, conform limba greaca (veche) βορέας, , limba latina bŏreās, dalm. bura, ven. bura, toate cu sensul de „vint dinspre nord” cat. boira, „ceata”, lituan „buris” „aversa”, limba albaneza borë „zapada”, limba neogreaca: μπόρα „vint puternic” (conform limba turca: bora, cu acelasi sens).
Pentru der. romanici al limba latina bŏreās, conform Puscariu, ZRPh., XXXVII, 112; REW 1219; Menendez Pidal, RFE, 1920, p. 34; Skok, ZRPh., XLIII,
195. Simultaneitatea acestor cuvinte a facut sa se invoce existenta unui vechi cuvint balcanic, pe cind, alti cercetatori considera ca rom. trebuie sa provina din limba latina În stadiul actual al cercetarii, orice explicatie nu este decit ipotetica.
Derivat bura, verb (a ploua marunt; a bruma); burnita, substantiv feminin (ploaie marunta si deasa); buraca, substantiv feminin (ceata); buratec, substantiv neutru (burnita); burh(ai)ala burnita, burlita, birna, substantiv feminin (burnita); burnitos, adjectiv (noros; acoperit); imbura, verb (a bura).