But
Definitie, sens si explicatie
1But1 substantiv neutru (Reg.; in loc. prep.) În butul (cuiva) = in ciuda, in pofida (cuiva). – Etimologie necunoscuta
2But2, buturi, substantiv neutru Bucata (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegatoare, a caror carne serveste ca aliment. – Din limba turca: But.
3But3, buturi, substantiv neutru Fiecare dintre stalpii portii in jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poarta la jocul de fotbal. – Din franceza But.
4But substantiv verifica cuvantul: poarta.
5But substantiv (Sport) tinta. (- la jocul de rugbi.)
6But substantiv (Anatomie) coapsa. (- la animalele rumegatoare.)
7But (bucata de carne, poarta la jocuri sportive) substantiv neutru, plural buturi
8But2 -uri n.
Stalp de tinta de pe terenul de rugbi. /<fr. but
Stalp de tinta de pe terenul de rugbi. /<fr. but
9But1 -uri n. 1) Coapsa de dinapoi a unui animal rumegator (sacrificat). 2) Bucata (mare) de carne din aceasta parte a corpului, folosita ca aliment. /<turc. but
10But substantiv neutru fiecare dintre stalpii de tinta la rugbi; poarta la fotbal. (< franceza but)
11But substantiv neutru Stalpul de tinta la rugbi. ♦ (Rar) Poarta (la fotbal). [Plural -uri. / < franceza but].
12But (buturi), substantiv neutru – Numai in expresia in butul cuiva = in ciuda cuiva.
Sl., dar lipseste veriga de legatura imediata; conform pol. buta „orgoliu”, limba sarba:, cr. bučiti se „a turba”, pe care Cihac, Ii, 36, il citeaza ca sursa directa a rom.
Înv.
Sl., dar lipseste veriga de legatura imediata; conform pol. buta „orgoliu”, limba sarba:, cr. bučiti se „a turba”, pe care Cihac, Ii, 36, il citeaza ca sursa directa a rom.
Înv.
13But (buturi), substantiv neutru – Coapsa. – Varianta butur.
Mr. bute, megl. buti.
Limba Turca: but (seineanu, Ii, 64; Ronzevalle 51), conform limba neogreaca: μπούτ(ι), limba albaneza, bulgara but (Meyer 55).
Dar admite acest etimon; totusi Puscariu, Lr., 105, se gindeste la mag. bu, acuzativ but; aceasta ultima ipoteza nu este posibila, datorita prezentei cuvintului in dialecte.
Mr. bute, megl. buti.
Limba Turca: but (seineanu, Ii, 64; Ronzevalle 51), conform limba neogreaca: μπούτ(ι), limba albaneza, bulgara but (Meyer 55).
Dar admite acest etimon; totusi Puscariu, Lr., 105, se gindeste la mag. bu, acuzativ but; aceasta ultima ipoteza nu este posibila, datorita prezentei cuvintului in dialecte.