Buși
Definitie, sens si explicatie
1Busi1 substantiv masculin plural (În expresie) În patru busi = in patru labe.
De-a busilea = pe branci. [Forma gramaticala: (in expresie) busilea] – Din Busi2.
De-a busilea = pe branci. [Forma gramaticala: (in expresie) busilea] – Din Busi2.
2Busi2, busesc, verb Iv.
Tranzitiv si instranzitiv A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranzitiv A impinge pe cineva cu putere; a imbranci, a tranti. – Din bulgara Busa, scr. Bušiti.
Tranzitiv si instranzitiv A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranzitiv A impinge pe cineva cu putere; a imbranci, a tranti. – Din bulgara Busa, scr. Bušiti.
3Busi verb verifica cuvantul: ghionti, izbi, imboldi, imbranci, impinge, inghionti, tranti.
4Busi substantiv masculin plural
5Busi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural busesc, imperfect 3 singular busea; conjunctie: prezent 3 singular si plural buseasca
6A Busi -esc tranzitiv 1) A bate indelung si inabusit cu pumnii; a buchisi. 2) fam.
A izbi brusc (cu mainile); a impinge cu putere; a imbranci. /<bulg. busa, sb. bušiti
A izbi brusc (cu mainile); a impinge cu putere; a imbranci. /<bulg. busa, sb. bušiti
7Busi - m. la plural 1): În patru - in patru labe. 2): De-a busilea tarandu-se pe branci. /v. a busi
8Busi (sesc, -it), verb –
1. a lovi cu forta, a bate, a da pumni. –
2. A da jos, a dobori, a trinti.
Sl. bušiti „a lovi” (Cihac, Ii, 35; Skok 72); conform bulgara buš „dau cu pumnii”, limba sarba:, cr., ceh. bušiti „a lovi”.
Sl. bušiti pare a cere un *bušĭ, neconfirmat de texte.
Derivat bus, substantiv neutru (pumn, in expresia de-a busilea; cuvant invechit, lovitura de pumn; joc de copii, cu pietricele; conform mr., megl. bus „pumn”), pe care Dar pare a nu-l accepta ca deverbal de la busi, si pe care Giuglea, Dacor., Iii, 618, il deriva de la un limba latina *bysseus, din limba greaca (veche) βύσσος, ceea ce este putin sau deloc probabil; bus, substantiv masculin (Trans., ciorap de lina), pe care Giuglea, Cercetari, 5 si Dar, il deriva de la limba latina byssus „in” (conform Rew 1432 si Byck-graur 27), pare a fi desemnat la inceput manusile de casa, fara degete, caz in care ar fi acelasi cuvint ca cel anterior; buseala, substantiv feminin (bataie, lovitura; palma dupa ceafa); busitura, substantiv feminin (buseala); busai, substantiv neutru (corectie).
1. a lovi cu forta, a bate, a da pumni. –
2. A da jos, a dobori, a trinti.
Sl. bušiti „a lovi” (Cihac, Ii, 35; Skok 72); conform bulgara buš „dau cu pumnii”, limba sarba:, cr., ceh. bušiti „a lovi”.
Sl. bušiti pare a cere un *bušĭ, neconfirmat de texte.
Derivat bus, substantiv neutru (pumn, in expresia de-a busilea; cuvant invechit, lovitura de pumn; joc de copii, cu pietricele; conform mr., megl. bus „pumn”), pe care Dar pare a nu-l accepta ca deverbal de la busi, si pe care Giuglea, Dacor., Iii, 618, il deriva de la un limba latina *bysseus, din limba greaca (veche) βύσσος, ceea ce este putin sau deloc probabil; bus, substantiv masculin (Trans., ciorap de lina), pe care Giuglea, Cercetari, 5 si Dar, il deriva de la limba latina byssus „in” (conform Rew 1432 si Byck-graur 27), pare a fi desemnat la inceput manusile de casa, fara degete, caz in care ar fi acelasi cuvint ca cel anterior; buseala, substantiv feminin (bataie, lovitura; palma dupa ceafa); busitura, substantiv feminin (buseala); busai, substantiv neutru (corectie).