Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Buși

1 * Cuvantul cu diacritice: buși
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: BUȘI¹ substantiv masculin plural (În expresie) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expresie) bușilea] – Din buși².

2 * Cuvantul cu diacritice: bușí
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: BUȘI², bușesc, verb IV. Tranzitiv și instranzitiv A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranzitiv A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bulgara bușa, scr. bušiti.

3 * Cuvantul cu diacritice: bușí
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: BUȘI verb verifica cuvantul: ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti, trânti.

4 * Cuvantul cu diacritice: buși
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: buși substantiv masculin plural

5 * Cuvantul cu diacritice: bușí
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: buși verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural bușesc, imperfect 3 singular bușea; conjunctie: prezent 3 singular și plural bușească

6 * Cuvantul cu diacritice: a bușí -ésc
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: A BUȘI -esc tranzitiv 1) A bate îndelung și înăbușit cu pumnii; a buchisi. 2) fam. A izbi brusc (cu mâinile); a împinge cu putere; a îmbrânci. bulgara bușa, sb. bušiti

7 * Cuvantul cu diacritice: buși -
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: BUȘI - m. la plural 1): În patru - în patru labe. 2): De-a bușilea târându-se pe brânci. /v. a buși

8 * Cuvantul cu diacritice: bușí șésc -ít
Cuvantul fara diacritice: busi

Definitie: buși (șesc, -it), verb – 1. a lovi cu forță, a bate, a da pumni. – 2. A da jos, a doborî, a trînti. Sl. bušiti „a lovi” (Cihac, II, 35; Skok 72); conform bulgara buš „dau cu pumnii”, limba sarba:, cr., ceh. bušiti „a lovi”. Sl. bušiti pare a cere un bušĭ, neconfirmat de texte. Derivat buș, substantiv neutru (pumn, în expresia de-a bușilea; cuvant invechit, lovitură de pumn; joc de copii, cu pietricele; conform mr., megl. buș „pumn”), pe care DAR pare a nu-l accepta ca deverbal de la buși, și pe care Giuglea, Dacor., III, 618, îl derivă de la un limba latina bysseus, din limba greaca (veche) βύσσος, ceea ce este puțin sau deloc probabil; buș, substantiv masculin (Trans., ciorap de lînă), pe care Giuglea, Cercetări, 5 și DAR, îl derivă de la limba latina byssus „in” (conform REW 1432 și Byck-Graur 27), pare a fi desemnat la început mănușile de casă, fără degete, caz în care ar fi același cuvînt ca cel anterior; bușeală, substantiv feminin (bătaie, lovitură; palmă după ceafă); bușitură, substantiv feminin (bușeală); bușai, substantiv neutru (corecție).