Varianta definitie 2: BUȘi2, busesc, verb IV.
Tranzitiv si instranzitiv A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranzitiv A impinge pe cineva cu putere; a imbranci, a tranti. – Din bulgara Busa, scr. Bušiti.
Varianta definitie 8: Busi (sesc, -it), verb –
1. a lovi cu forta, a bate, a da pumni. –
2. A da jos, a dobori, a trinti.
Sl. bušiti „a lovi” (Cihac, II, 35; Skok 72); conform bulgara buš „dau cu pumnii”, limba sarba:, cr., ceh. bušiti „a lovi”.
Sl. bušiti pare a cere un *bušĭ, neconfirmat de texte.
Derivat bus, substantiv neutru (pumn, in expresia de-a busilea; cuvant invechit, lovitura de pumn; joc de copii, cu pietricele; conform mr., megl. bus „pumn”), pe care DAR pare a nu-l accepta ca deverbal de la busi, si pe care Giuglea, Dacor., III, 618, il deriva de la un limba latina *bysseus, din limba greaca (veche) βύσσος, ceea ce este putin sau deloc probabil; bus, substantiv masculin (Trans., ciorap de lina), pe care Giuglea, Cercetari, 5 si DAR, il deriva de la limba latina byssus „in” (conform REW 1432 si Byck-Graur 27), pare a fi desemnat la inceput manusile de casa, fara degete, caz in care ar fi acelasi cuvint ca cel anterior; buseala, substantiv feminin (bataie, lovitura; palma dupa ceafa); busitura, substantiv feminin (buseala); busai, substantiv neutru (corectie).
litere.