1
Bălăci, bălăcesc, verb IV.
Reflexiv și intranzitiv A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bulgară Balakam.
Reflexiv și intranzitiv A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bulgară Balakam.
DEX – dicționarul explicativ
2
Bălăci (-cesc, -it), verb – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări.
Creație expresivă (Iordan, Bf, II, 184); coicide cu bulgară balakam, care poate fi împrumutat sin română (după Cihac și Dar, cuvîntul română provine din bulgară).
Este dificil de presupus că variantă bălăcări, verb (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din ruteană, rusă balaguriti (Cihac) sau din sârbă balakati (Dar), cu care are în comun izvorul expresiv.
Dar nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Derivat bălăceală, substantiv feminin (zbenguială prin apă); bălăcitură, substantiv feminin (bălăceală).
Creație expresivă (Iordan, Bf, II, 184); coicide cu bulgară balakam, care poate fi împrumutat sin română (după Cihac și Dar, cuvîntul română provine din bulgară).
Este dificil de presupus că variantă bălăcări, verb (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din ruteană, rusă balaguriti (Cihac) sau din sârbă balakati (Dar), cu care are în comun izvorul expresiv.
Dar nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Derivat bălăceală, substantiv feminin (zbenguială prin apă); bălăcitură, substantiv feminin (bălăceală).
DER – dicționarul etimologic
3
A Se Bălăci mă bălăcesc intranzitiv A face mișcări (cu mâinile și cu picioarele), jucându-se prin apă în timpul scăldatului. /<bulgară balakam
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Bălăci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural bălăcesc, imperfect 3 singular bălăcea; conjuncție prezent 3 singular și plural bălăcească
DOOM – dicționarul ortografic