Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bălăci

1 * Cuvantul cu diacritice: bălăcí
Cuvantul fara diacritice: balaci

Definitie: BĂLĂCI, bălăcesc, verb IV. Reflexiv și instranzitiv A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bulgara balakam.

2 * Cuvantul cu diacritice: bălăcí
Cuvantul fara diacritice: balaci

Definitie: BĂLĂCI verb (regional) a (se) știobâlcăi, (Moldova) a (se) linciuri, (prin Muntenia) a (se) tâlbâcâi. (Se - toată ziua la râu.)

3 * Cuvantul cu diacritice: bălăcí
Cuvantul fara diacritice: balaci

Definitie: bălăci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural bălăcesc, imperfect 3 singular bălăcea; conjunctie: prezent 3 singular și plural bălăcească

4 * Cuvantul cu diacritice: a se bălăcí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: balaci

Definitie: A SE BĂLĂCI mă -esc intranzitiv A face mișcări (cu mâinile și cu picioarele), jucându-se prin apă în timpul scăldatului. bulgara balakam

5 * Cuvantul cu diacritice: bălăcí -césc -ít
Cuvantul fara diacritice: balaci

Definitie: bălăci (-cesc, -it), verb – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bulgara balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac și DAR, cuvîntul rom. provine din bulgara). Este dificil de presupus că varianta bălăcări, verb (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din rut., limba rusa balaguriti (Cihac) sau din limba sarba: balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Derivat bălăceală, substantiv feminin (zbenguială prin apă); bălăcitură, substantiv feminin (bălăceală).

6 * Cuvantul cu diacritice: bălăcí -césc -ít
Cuvantul fara diacritice: balaci

Definitie: bălăci (-cesc, -it), verb – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bulgara balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac și DAR, cuvîntul rom. provine din bulgara). Este dificil de presupus că varianta bălăcări, verb (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din rut., limba rusa balaguriti (Cihac) sau din limba sarba: balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Derivat bălăceală, substantiv feminin (zbenguială prin apă); bălăcitură, substantiv feminin (bălăceală).