Definitie Bănui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BĂNUi, banuiesc, verb IV.
1. Tranzitiv A presupune; a presimti; a intrevedea o anumita situatie, o anumita solutie etcetera
2. Tranzitiv A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
3. Intranzitiv (Regional) A se supara pe cineva; a-i face mustrari.
4. Intranz. (Regional) A regreta, a se cai. – Din limba maghiara Banni.

Varianta definitie 2: BĂNUi verb verifica cuvantul: acuza, admonesta, afla, cai, certa, dascali, descoperi, dojeni, ghici, imputa, invidia, invinovati, invinui, moraliza, mustra, pizmui, pocai, regreta, reprosa, supara.

Varianta definitie 3: BĂNUi verb
1. a crede, a ghici, a gandi, a-si imagina, a-si inchipui, a intrezari, a presupune, a prevedea, a socoti, a sti, a visa, (rar) a prevesti, (invechit si reg.) a nadai, (regional) a chibzui, a probalui, (figurativ) a mirosi. (Cine ar fi - ca se va intampla astfel?)
2. (prin Transilvania figurativ) a se arde.
3. verifica cuvantul: suspecta.

Varianta definitie 4: Banui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural banuiesc, imperfect 3 singular banuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural banuiasca

Varianta definitie 5: A BĂNUi -iesc
1. tranzitiv 1) A admite ca adevarat sau ca posibil; a presupune. 2) (persoane) A considera drept vinovat de o actiune condamnabila.
2. intranzitiv popular 1) A inainta pretentii (cuiva). 2) A fi cuprins de regret. /<ung. banni

Varianta definitie 6: Banui (-uesc, banuit), verb –
1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. –
2. a se simti jignit, a se ofensa. –
3. A avea o parere proasta; a reprosa, a face mustrari. –
4. A-si face o parere, a considera, a socoti. –
5. A presupune, a presimti. – Varianta bani, (invechit) a deranja, a supara.
Mag. banom „regret” sau „imi pare rau”. (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; Galdi, Dict., 103); conform banat.
A trecut din mag. in cr. banoveti, rut. banuvati, bulgara din Trans. banuva (Miklosich, Bulg., 119).
Derivat banuielnic, adjectiv (suspect; indoielnic); banuiala, substantiv feminin (repros, suspiciune); banuitor, adjectiv (care banuieste, lipsit de incredere).