Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bănui

1 * Cuvantul cu diacritice: bănuí
Cuvantul fara diacritice: banui

Definitie: BĂNUI, bănuiesc, verb IV. 1. Tranzitiv A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etcetera 2. Tranzitiv A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranzitiv (Regional) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Regional) A regreta, a se căi. – Din limba maghiara banni.

2 * Cuvantul cu diacritice: bănuí
Cuvantul fara diacritice: banui

Definitie: BĂNUI verb verifica cuvantul: acuza, admonesta, afla, căi, certa, dăscăli, descoperi, dojeni, ghici, imputa, invidia, învinovăți, învinui, moraliza, mustra, pizmui, pocăi, regreta, reproșa, supăra.

3 * Cuvantul cu diacritice: bănuí
Cuvantul fara diacritice: banui

Definitie: BĂNUI verb 1. a crede, a ghici, a gândi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (învechit și reg.) a nădăi, (regional) a chibzui, a probălui, (figurativ) a mirosi. (Cine ar fi - că se va întâmpla astfel?) 2. (prin Transilvania figurativ) a se arde. 3. verifica cuvantul: suspecta.

4 * Cuvantul cu diacritice: bănuí
Cuvantul fara diacritice: banui

Definitie: bănui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural bănuiesc, imperfect 3 singular bănuia; conjunctie: prezent 3 singular și plural bănuiască

5 * Cuvantul cu diacritice: a bănuí -iésc
Cuvantul fara diacritice: banui

Definitie: A BĂNUI -iesc 1. tranzitiv 1) A admite ca adevărat sau ca posibil; a presupune. 2) (persoane) A considera drept vinovat de o acțiune condamnabilă. 2. intranzitiv popular 1) A înainta pretenții (cuiva). 2) A fi cuprins de regret. ungara banni

6 * Cuvantul cu diacritice: bănuí -uésc bănuít
Cuvantul fara diacritice: banui

Definitie: bănui (-uesc, bănuit), verb – 1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. – 2. a se simți jignit, a se ofensa. – 3. A avea o părere proastă; a reproșa, a face mustrări. – 4. A-și face o părere, a considera, a socoti. – 5. A presupune, a presimți. – Varianta băni, (învechit) a deranja, a supăra. Mag. banom „regret” sau „îmi pare rău”. (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; Galdi, Dict., 103); conform bănat. A trecut din mag. în cr. banoveti, rut. banuvati, bulgara din Trans. banuva (Miklosich, Bulg., 119). Derivat bănuielnic, adjectiv (suspect; îndoielnic); bănuială, substantiv feminin (reproș, suspiciune); bănuitor, adjectiv (care bănuiește, lipsit de încredere).