Caduc -ă
Definitie, sens si explicatie
1Caduc, -ă, caduci, -ce, adjectiv Lipsit de trainicie; subred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etcetera) Care cade inainte de vreme; care cade in fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridica) Care nu (mai) are putere legala. – Din franceza Caduc, limba latina Caducus.
2Caduc antonim: persistent, peren
3Caduc adjectiv verifica cuvantul: demodat, depasit, desuet, invechit, netrainic, perimat, subred, vechi.
4Caduc adjectiv m., plural caduci; f. singular caduca, plural caduce
5Caduc -ca (-ci, -ce) 1) (despre frunze) Care cade de timpuriu. 2) figurat Care nu este vesnic; sortit pieirii. 3) (despre acte juridice) Care a cazut in desuetudine; fara putere legala. /< franceza caduc, limba latina caducus
6Caduc, -ă adjectiv
1. lipsit de trainicie, subred; (prin extensiune) invechit, depasit, perimat.
2. (despre organe vegetale) care cade in fiecare an; care cade inainte de vreme; (despre formatiuni cornoase la animale) care cade periodic.
3. (despre legate, donatii) care nu mai are putere legala. (< franceza caduc, limba latina caducus)
1. lipsit de trainicie, subred; (prin extensiune) invechit, depasit, perimat.
2. (despre organe vegetale) care cade in fiecare an; care cade inainte de vreme; (despre formatiuni cornoase la animale) care cade periodic.
3. (despre legate, donatii) care nu mai are putere legala. (< franceza caduc, limba latina caducus)
7Caduc, -ă adjectiv Trecator; netrainic, subred. ♦ (Bot.; despre un organ) Care cade spontan inainte de vreme sau anual. ♦ (Despre legate, donatii etcetera) Care nu (mai) are putere legala. [< franceza caduc, conform limba latina caducus].