Caimacam
Definitie, sens si explicatie
1Caimacam, caimacami, substantiv masculin
1. Loctiitor al unor demnitari (turci). ♢ Compus: caimacam-aga = loctiitor al marelui vizir.
2. Loctiitor al domnului, insarcinat cu administrarea Moldovei si Țarii Romanesti pana la instalarea pe tron a noului domn.
3. Loctiitor al banului Craiovei, incepand din
1761. [Varianta: Caimacan substantiv masculin] – Din limba turca: Kaymakam.
1. Loctiitor al unor demnitari (turci). ♢ Compus: caimacam-aga = loctiitor al marelui vizir.
2. Loctiitor al domnului, insarcinat cu administrarea Moldovei si Țarii Romanesti pana la instalarea pe tron a noului domn.
3. Loctiitor al banului Craiovei, incepand din
1761. [Varianta: Caimacan substantiv masculin] – Din limba turca: Kaymakam.
2Caimacam substantiv verifica cuvantul: regent.
3Caimacam substantiv masculin (silabe cai-), plural caimacami
4Caimacam (caimacami), substantiv masculin –
1. Loctiitor al marelui Vizir. –
2. În Muntenia si Moldova, loctiitor al domnitorului incepind din secolul Xviii. –
3. Loctiitor al banului Craiovei; in jurul lui 1783 l-a inlocuit definitiv pe ban, al carui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. caimacam.
Limba Turca: kaymakam (Roesler 594; seineanu, Ii, 76; Lokotsch 1010); cf limba neogreaca: ϰαϊμαϰάμης, bulgara kaimakam. – Derivat caimacameasa, substantiv feminin (nevasta de caimacam); caimacamesc, adjectiv (propriu unui caimacam); caimacami, verb (a conduce in calitate de caimacam; a guverna in interegn); caimacamie, substantiv feminin (guvernare).
1. Loctiitor al marelui Vizir. –
2. În Muntenia si Moldova, loctiitor al domnitorului incepind din secolul Xviii. –
3. Loctiitor al banului Craiovei; in jurul lui 1783 l-a inlocuit definitiv pe ban, al carui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. caimacam.
Limba Turca: kaymakam (Roesler 594; seineanu, Ii, 76; Lokotsch 1010); cf limba neogreaca: ϰαϊμαϰάμης, bulgara kaimakam. – Derivat caimacameasa, substantiv feminin (nevasta de caimacam); caimacamesc, adjectiv (propriu unui caimacam); caimacami, verb (a conduce in calitate de caimacam; a guverna in interegn); caimacamie, substantiv feminin (guvernare).
5Caimacam -i m. (in evul mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova) Loctiitor al domnitorului. /<turc. kaymakam