Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cal

1 * Cuvantul cu diacritice: cal
Cuvantul fara diacritice: cal

Definitie: CAL, cai, substantiv masculin 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ♢ Expresie A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ♢ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus). – Limba Latina caballus.

2 * Cuvantul cu diacritice: cal
Cuvantul fara diacritice: cal

Definitie: CAL substantiv 1. (ZOOL.) cabalină, (popular și depr.) mărțână. 2. (IHT.) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) verifica cuvantul: căluț-de-mare. 3. (TEHNICA) călușel, război. (- la moara de vânt.) 4. (TEHNICA) scaun. (- la scăunoaie.)

3 * Cuvantul cu diacritice: cal
Cuvantul fara diacritice: cal

Definitie: cal substantiv masculin, plural cai, art. caii

4 * Cuvantul cu diacritice: cal -ai
Cuvantul fara diacritice: cal

Definitie: cal (-ai), substantiv masculin – 1. Animal domestic erbivor. – 2. Aparat (pentru exerciții de gimnastică). – 3. Piesă de șah. – 4. Mecanism care reglează presiunea morii de făină. – 5. Masă de dulgherie. – 6. Frînă a cilindrului războiului de țesut. – 7. Lampă de gaz. – 8. Dans tipic. – 9. Vase care se folosesc la priveghiul morților. – Mr., megl. cal, istr. co. Limba Latina caballus (Diez, I, 119 și Gramm., I, 9; Pușcariu 252; REW 1440; Candrea-Dens., 209; DAR); conform limba albaneza kalj, limba italiana cavallo, prov. cavahl, franceza cheval, cat. cavall, sp. caballo, port. cavallo. După ipoteza lui Meillet, cuvîntul limba latina ar proveni din stepele din estul balcano-scitic, unde numele limba greaca (veche) apare pentru prima oară, în secolul III a. Cr. (ϰαβαλλεῖον, într-o inscripție de la Callatis, în Dobrogea). Totuși, noi cercetări sprijină ideea că este cuvînt autentic lat., bazat pe cabo „castrat”, de la cavus (V. Cocco, Caballus, „Biblios”, XX, 71-119; conform H. Gregoire, L’etymologie de caballus, în Recueil publie en l’honneur du millenaire d’Horace, Bruxelles 1937, p. 81-93). Uzuri speciale: calul dracului (libelulă), conform sp. caballito del diablo, gal. din Lubian cabalo de demo, limba neogreaca: ἄλογο τη διάβολο (Danguitsis 141). Conform: călare, călător, încălica. Derivat căiesc, adjectiv (cabalin); căișor, substantiv masculin (căluț; șah; călușei); căluț, substantiv masculin (dim. al lui cal; lăcustă, cosaș); căloniu, substantiv masculin (Banat și Trans., horn sau nișă în perete, în spatele sobei, pentru a strînge fumul; banchetă de căruțaș; scaun de tăbăcar); căluș, substantiv neutru (piesă mică de lemn pe care se sprijină coardele întinse ale viorii; botniță; șevalet; botniță prevăzută cu cuie pentru a împiedica vițeii să sugă; piesă la războiul de țesut, în general, suport, sprijin, reazem; mănunchi de alune care cresc împreună; dans tipic; joc de copii, cu un arc a cărui săgeată sau căluș se răsucește o dată cu coarda și se lansează ca efect al mișcării de răsucire); călușel, substantiv masculin (căluț; mănunchi de alune; bîrne care susțin coșul de moară; lăcustă, Dicticus verrucivorus); călușei, substantiv masculin (carusel, căișori; joc de noroc); călușar, substantiv masculin (dansator tipic; dansează în grupuri de 7, 9 sau 11, conduși de o căpetenie care face legămînt să nu vorbească vreme de 40 de zile; poartă costume tipice, cu clopoței la picioare, iar dansul lor este foarte complicat și plin de figuri acrobatice); călușerească, substantiv feminin (dans tipic din Moldova); călușeresc, adjectiv (propriu călușarilor); călușerește, adverb (în felul călușarilor); călușerie, substantiv feminin (grup de călușari). – DAR îl explică pe călușar prin căluș, datorită legămîntului de a nu vorbi al căpeteniei. În călușei este posibil să fie vorba de o etimologie popular a franceza carrousel. Din rom. provine bulgara kalušar (Capidan, Raporturile, 190).

5 * Cuvantul cu diacritice: cal cai
Cuvantul fara diacritice: cal

Definitie: CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la tracțiune și la călărie. - pursânge. - șarg. ♢ - de bătaie a) persoană hărțuită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) - de poștă a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din - măgar a face să ajungă într-o situație mai rea de cum a fost. La paștele cailor niciodată. A spune cai verzi pe pereți a povesti lucruri nereale. O fugă (sau o alergătură) de - o distanță (destul de) mică. -ul râios găsește copacul scorțos cine se aseamănă, se adună. -ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclamă. -ul are patru picioare și tot se poticnește pot greși și cei deștepți. -ul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. A cunoaște ca pe un - breaz a cunoaște foarte bine pe cineva. Vrei, -ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine. 2): --de-apă, -ul-popii, -ul-dracului libelulă. --de-mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 3): --putere unitate de măsură a puterii egală cu 75 de kilograme forță-metri pe secundă. 4) Aparat de gimnastică pentru sărituri. 5) Piesă la jocul de șah ce reprezintă capul și gâtul acestui animal. limba latina caballus

6 * Cuvantul cu diacritice: cal-
Cuvantul fara diacritice: cal

Definitie: CAL- verifica cuvantul: cali-.

7 * Cuvantul cu diacritice: cal
Cuvantul fara diacritice: cal

Definitie: cal, cai substantiv masculin 1. bărbat înalt. 2. (deț.) țigară. 3. zar. 4. (la singular – tox.) heroină. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)