Definitie Cale - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cale, cai, substantiv feminin I.
1. Fasie de teren special amenajata pentru a inlesni circulatia oamenilor, a vehiculelor si a animalelor; drum. ♢ Locutiune adverb Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ♢ Expresie A fi (sau a sta, a se pune) in calea cuiva sau a-i sta cuiva in cale = a se afla (sau a iesi) inaintea cuiva, impiedicandu-l (sa inainteze, sa faca un lucru etcetera); a impiedica pe cineva intr-o actiune, a i se impotrivi.
A iesi (sau a se duce) in calea cuiva = a intampina pe cineva.
A gasi (sau a afla, a crede, a socoti etcetera) cu cale = a socoti ca este nimerit.
Calea-valea = treaca-mearga, asa si asa, fie.
Ce mai calea-valea = ce mai incolo si incoace; pe scurt, in concluzie.
A pune la cale = a pregati ceva, a aranja; a sfatui, a indruma; a pedepsi pe cineva.
A fi pe cale de a... (sau sa...) = a fi aproape sa..., pe punctul sa..., gata de a... ♦ Cale ferata = mijloc de transport terestru, destinat circulatiei vehiculelor prin rulare pe sine sau pe cabluri. ♦ (Art.; urmat de determinari care indica numele) Nume dat unor strazi lungi si largi. ♦ Caile respiratorii = aparatul respirator.
2. Artera de patrundere intr-un oras, facand legatura cu o sosea importanta.
3. Element al unei constructii pe care se deplaseaza un aparat sau o masina.
4. Succesiune de linii si centrale intermediare prin care se realizeaza legatura telefonica sau telegrafica intre doua localitati.
5. Calatorie.
Dor de cale. ♢ Expresie A face (sau a apuca) calea intoarsa = a se intoarce din drum.
Cale buna! formula de urare la plecarea cuiva; drum bun!
6. Distanta, departare.
A mers cale de doua ceasuri. II. Figurativ Directie luata de o dezvoltare, de o actiune, de o miscare; linie. ♦ Metoda, mijloc, modalitate, procedeu. ♢ Cale de atac = mijloc prin care partea nemultumita de hotararea unui organ de jurisdictie sesizeaza organul competent in vederea desfiintarii hotararii si rejudecarii litigiului. ♢ Locutiune adverb Pe cale... = pe linie..., prin intermediul...
Pe cale administrativa. – Limba Latina Callis.

Varianta definitie 2: Cale substantiv verifica cuvantul: departare, distanta, motiv, pretext, scuza, spatiu.

Varianta definitie 3: Cale substantiv
1. drum, (invechit si reg.) poteca. (Îi sta in -.)
2. cale ferata = drum-de-fier, linie-ferata, (popular) sina, (Transilvania, Bucovina si Banat) strec. (Se deplaseaza pe -.)
3. (ANAT.) cale aferenta verifica cuvantul: cale motoare; cale motoare = cale aferenta.
4. directie, linie, sens. (Ce - va urma aceasta dezvoltare?)
5. verifica cuvantul: mod.
6. filiera, intermediu, mijlocire.
7. (ASTRON.) calea lactee = calea-laptelui, (popular) calea-robilor, drumul-robilor, (regional) braul-Cosanzenii, braul-lui-Dumnezeu, braul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-schiopilor, calea-tiganului, drumul-laptelui, paiele-tiganului; Calea-Laptelui verifica cuvantul: Calea Lactee.

Varianta definitie 4: Cale substantiv feminin, g.-d. art. caii; plural cai

Varianta definitie 5: Cale cai f. 1) Fasie de teren special amenajata pentru circulatia oamenilor, a vehiculelor sau a animalelor. ♢ Din - -afara peste masura. -ea vietii cursul vietii. A-si face - (sau Drum) a) a-si crea posibilitati de patrundere undeva; b) a cauta pretext pentru a vizita pe cineva. A gasi cu - a socoti ca este nimerit. A face cuiva - a lasa sa treaca. A sta in -ea cuiva a impiedica pe cineva sa-si ajunga tinta. A-i tine -ea cuiva a) a urmari pe cineva in mod insistent pentru a-i castiga bunavointa; b) a pandi trecerea cuiva. A pune tara la - a discuta multe si de toate. A fi pe - de a... a fi gata de a...; a fi pe punctul sa... A-si pune gura (sau Burta) La - a manca pe saturate. - buna! urare facuta la plecarea cuiva; calatorie placuta! A face - intoarsa a se intoarce din drum. -ea-valea fie; treaca-mearga. Ce mai -ea-valea ce sa mai lungim vorba!; ce mai incolo-incoace! 2) inv.
Strada care servea drept artera principala de circulatie intr-un oras. 3) Linie de comunicatie. - ferata. - aeriana. Pe -ea aerului. 4) la plural: Cai respiratorii sistem de organe care asigura respiratia; aparatul respirator. 5) Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei masini, al unui aparat. ♢ - de rulare suprafata pe care ruleaza rotile sau rolele unui sistem tehnic. - de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni in radiodifuziune sau in telefonie. 6) figurat Directie de dezvoltare, de miscare. ♢ Pe - administrativa prin organele de administratie. Pe - ierarhica din instanta in instanta. A o lua pe alta - a incerca prin alta metoda. 7) Interval care separa doua puncte in spatiu; distanta; departare. A mers - de doua zile. [Art. Calea; G.-D. Caii] /<lat. callis

Varianta definitie 6: Cale cale, substantiv feminin (regional) cos, horn; ogeac.

Varianta definitie 7: Cale (cắi), substantiv feminin –
1. Strada, drum, sosea. –
2. Parcurs si durata a acesteia. –
3. Distanta (mai ales in expresia cale de). –
4. Mijloc, procedeu, modalitate. – Mr. cale, megl. cali, istr. cǫle.
Limba Latina callem (Puscariu 262; REW 1520; Candrea-Dens., 234; DAR; Puscariu, Lr., 319); conform limba italiana calle (ven. cale), cat. call, sp. calle.
Pentru semantism conform Puscariu, Études de linguistique, 40; si Dacor., VIII, 283; si Rosetti, I,
174. Conform: calator.
Derivat docale adverb (Maram., dintr-odata); calist, substantiv masculin (Arg., om care se plimba alene), in argoul din Bucuresti si in limbaj familiar desemneaza de obicei pe cei care se plimba in mod regulat pe Calea Victoriei, artera principala a orasului.
Cale a trecut in limba neogreaca: ϰαλειά, cuvint care pare a se folosi in unele expresii fixe, cum sint πάω ϰαλειά μου „plec, ma duc” sau πίγαινε ϰαλειά σου „urmeaza-ti drumul”.