Caracul
Definitie, sens si explicatie
1Caracul, (1) substantiv masculin, (2) substantiv neutru
1. S.m.
Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul,
2. Substantiv neutru: Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etcetera [Varianta: Carachiul substantiv masculin si n.] – Din franceza Caracul.
1. S.m.
Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul,
2. Substantiv neutru: Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etcetera [Varianta: Carachiul substantiv masculin si n.] – Din franceza Caracul.
2Caracul (rasa, blanita, obiect confectionat) substantiv neutru, plural („blanite, confectii”) caraculuri
3Caracul n. 1) Rasa de oi, originara din Asia Centrala (orasul Karakul), ai caror miei au o blana buclata. 2) Blana de miel din aceasta rasa, din care se fac paltoane, caciuli etcetera /<fr. caracul
4Caracul substantiv masculin
1. rasa de oi cu blana buclata, neagra, asemanatoare cu astrahanul.
2. blanita de miel din aceasta rasa. (< franceza caracul)
1. rasa de oi cu blana buclata, neagra, asemanatoare cu astrahanul.
2. blanita de miel din aceasta rasa. (< franceza caracul)
5Caracul substantiv masculin Rasa de oi cu blana buclata, de obicei neagra, asemanatoare cu astrahanul. substantiv neutru Blanita unui miel din aceasta rasa. [Plural (substantiv masculin) -li, (substantiv neutru) -luri, varianta carachiul substantiv masculinn. / < Karakul – oras in Asia Centrala].