Carbon
Definitie, sens si explicatie
1Carbon substantiv neutru Element chimic, metaloid foarte raspandit in natura, component de baza al tuturor substantelor organice, care se gaseste in carbuni, in petrol, in gaze etcetera, iar in stare elementara in diamant, in grafit si in carbunele negru. ♢ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia nastere in atmosfera si care serveste la stabilirea varstei vestigiilor materiale. (Hartie-)carbon = hartie subtire acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa, intrebuintata in dactilografie, cartografie etcetera la scoaterea de copii; indigo, plombagina. – Din franceza Carbone, limba latina Carbo, -onis.
2Carbon substantiv verifica cuvantul: indigo.
3Carbon substantiv neutru, simb.
C
C
4Carbon n.
Metaloid, foarte raspandit in natura (sub forma de grafit), in zacaminte fosile (carbune de pamant si bitumuri) si in bioxidul de carbon, component de baza al tuturor substantelor organice vegetale si animale. - primar. /<fr. carbon, limba latina carbo, -onis
Metaloid, foarte raspandit in natura (sub forma de grafit), in zacaminte fosile (carbune de pamant si bitumuri) si in bioxidul de carbon, component de baza al tuturor substantelor organice vegetale si animale. - primar. /<fr. carbon, limba latina carbo, -onis
5Carbon substantiv neutru metaloid tetravalent in natura sub forma de grafit, in carbunii de pamant etcetera o hartie-- = hartie avand pe una dintre fete un strat subtire de substanta colorata, pentru copierea unui text, desen etcetera pe mai multe foi; indigo. (< franceza carbone)
6Carbon substantiv neutru Metaloid tetravalent care se gaseste in natura sub forma de grafit, in carbunii de pamant etcetera ♢ Hartie carbon = hartie avand pe una dintre fete un strat subtire de substanta colorata, care permite copierea unui text, a unui desen etcetera pe mai multe foi. [< franceza carbone, conform limba latina carbo – carbune].