Carență
Definitie, sens si explicatie
1Carénță, carente, substantiv feminin Lipsa, deficienta; neglijenta. – Din franceza Carence, limba latina Carentia.
2Carénță substantiv verifica cuvantul: cusur, defect, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, pacat, scadere, slabiciune, viciu.
3Carenta substantiv feminin, g.-d. art. carentei; plural carente
4Carénță -e f.
Neajuns al unui lucru; lipsa; deficienta; cusur; imperfectiune. /<fr. carence, lat. carentia
Neajuns al unui lucru; lipsa; deficienta; cusur; imperfectiune. /<fr. carence, lat. carentia
5Carénță substantiv feminin lipsa, insuficienta; deficienta. (< franceza carence, limba latina carentia)
6Carénță substantiv feminin Lipsa; neglijenta; deficienta. ♢ Timp de carenta = conditie a contractelor de asigurare pe viata, potrivit careia asiguratul nu beneficiaza de nici o despagubire in caz ca moare intr-un anumit timp de la contractare. [Conform: limba italiana carenza, franceza carence].