Definitie Carne - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Carne, carnuri, substantiv feminin
1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor impreuna cu tesuturile la care adera. ♢ Carne de tun = masa de militari trimisi pe front spre a lupta si care sunt expusi macelului, cu pierderi mari de vieti omenesti.
Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♢ Expresie A taia (sau a da, a trage) in carne vie = A) a taia (sau a da, a trage) in plin, direct (in cineva); B) a incerca sa curme un rau prin masuri foarte drastice.
A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) la o rana.
În carne si oase = in persoana, in realitate.
Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, ruda de sange.
A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face eforturi mari, a risca foarte mult in vederea realizarii unui scop.
A pune (sau a prinde etcetera) carne = a se ingrasa.
A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie, a fi bucuros.
A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica.
2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment.
3. Partea interioara a pielii, opusa fetei acesteia.
4. (Botanica) Pulpa la fructe. – Limba Latina Caro, carnis.

Varianta definitie 2: Carne substantiv
1. (Transilvania) hant. (- de vita.)
2. (BOTANICA) pulpa. (- a unui fruct.)

Varianta definitie 3: Carne substantiv feminin, g.-d. carni, art. carnii; (feluri de carne) plural carnuri

Varianta definitie 4: Carne carnuri f. 1) Țesut muscular la oameni si animale. ♢ A taia in - vie a actiona drastic. În - si oase in persoana; in realitate. - din -ea cuiva descendent direct al cuiva. A prinde la - a se ingrasa. - de tun militari trimisi special spre a fi masacrati in razboi. 2) Produs alimentar constand din tesutul muscular al animalelor sau al pasarilor. - de porc. 3) rar Parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpa. [G.-D. Carnii] /<lat. caro, carnis

Varianta definitie 5: Carne (cắrnuri), substantiv feminin –
1. Țesut muscular al corpului omenesc sau al animalelor. –
2. La fructe, pulpa. – Mr. cara, carne, megl. carni, istr. cǫrne.
Limba Latina carnem (Puscariu 295; Candrea-Dens., 266; REW 1706; DAR); conform limba italiana , sp., port. carne, prov., cat. carn, franceza chair.
Cele doua forme ale mr. se explica prin pastrarea nom. caro alaturi de acuzativ carnem. – Derivat carnarie, substantiv feminin (cantitate de carne); carnicios, adjectiv (carnos); carniu, adjectiv (de culoarea carnii); carnui, verb (a descarna); carnos, adjectiv (care are multa carne); conform mr. carnos, cuvint care poate fi der. cu sufix -os, sau reprezentant direct al limba latina carnosus (Puscariu 296; Candrea-Dens., 268; REW 1704; DAR), conform prov., cat. carnos, sp., port. carnoso; cirnosi (var. carnosi), verb (a descarna; a toca marunt carnea; a ingrijora, a chinui), a carui der. este neclara, si care se datoreaza fara indoiala unei contaminari cu limba sarba: krnjiti „a face bucatele”. – Compara cirneleaga, substantiv feminin (martea saptaminii antepenultime din dulcele Craciunului; carnaval); mr. carleaga, al carui al doilea element este liga, de la ligāre (Puscariu 376; conform Candrea-Dens., 270; REW 5024; DAR), cu sensul de „interzicere”, propriu rom. a lega (conform carnaval, de la carnem levare, sp. carnestolendas, vicent. carlassare) – Derivat neol. carnatie, substantiv feminin, din franceza; carnasier, carnivor, adjectiv ; carnificare, substantiv feminin; carnozitate, substantiv feminin