Definitie Cartier - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CartiÉr, cartiere, substantiv neutru
1. Parte a unui oras deosebita de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etcetera) si care formeaza o unitate organica. ♦ Locuitorii acestei parti a orasului.
2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul de deservire si din mijloacele de transmisiuni. ♢ Marele cartier general = (in timp de razboi) organul suprem de conducere a armatei in frunte cu comandantul sau suprem. ♦ Loc (intarit) unde stationeaza trupele timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren, cu efective mari de unitati; tabara.
3. Fiecare dintre partile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupa. [Pronuntat: -ti-er] – Din franceza Quartier.

Varianta definitie 2: CartiÉr substantiv (invechit) cvartal, mahala. (- al unui oras.)

Varianta definitie 3: Cartier substantiv neutru (silabe -ti-er), plural cartiere

Varianta definitie 4: CartiÉr -e n. 1) Diviziune a unui oras care formeaza o unitate organica si se caracterizeaza prin anumite particularitati specifice. - muncitoresc. ♢ - satelit cartier mic, care depinde de altul mai mare. 2) Organ de conducere militara, care include personalul de deservire si mijloacele de transmisiuni. 3) Loc de cantonare a trupelor; cantonament. [Silabe -ti-er] /<fr. quartier

Varianta definitie 5: CartiÉr substantiv neutru
1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unitati militare. o marele - general = organul suprem de conducere a armatei in timp de razboi. ♢ loc unde este cantonata o armata; tabara.
3. portiune a unei nave in fiecare bord inapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ♢ portiune a unei vergi, intre baza si capatul ei.
4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< franceza quartier)

Varianta definitie 6: CartiÉr substantiv neutru
1. Diviziune sau parte a unui oras care are un caracter specific, propriu; populatia acestei parti a orasului.
2. (Mil.) Comandamentul unei mari unitati militare; loc unde se gaseste acest comandament. ♦ Loc unde este cantonata o armata; tabara.
3. (Herald.) Fiecare dintre diviziunile unui scut impartit in patru (sau mai multe) parti. [Pronume -ti-er. / < franceza quartier, conform limba germana Quartier].

Varianta definitie 7: Cartier (cartiere), substantiv neutru –
1. Parte a unui oras care formeaza o unitate organica. –
2. Parte din comandamentul unei mari unitati. –
3. A patra parte din stema heraldica. – Varianta (invechit) cvartir, cortel.
Franceza quartier. – Derivat incartirui (var. incarti(e)ra, incvartira, Bucovina, incortela), verb (a incarzama), format pe baza limba germana einquartieren.