Definitie Cauză - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CauzĂ, cauze, substantiv feminin
1. Fenomen sau complex de fenomene care preceda si, in conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, denumit efect, caruia ii serveste ca punct de plecare; motiv.
2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta.
Cauza pacii. ♢ Expresie În cunostinta de cauza = cunoscand bine chestiunile despre care este vorba.
A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, ratiune.
3. (Jur.) Proces, pricina. ♦ Expresie A avea castig de cauza = a i se da cuiva dreptate (intr-o disputa etcetera; a castiga, a invinge.
A da (cuiva) castig de cauza = (despre un organ de jurisdictie) a se pronunta in favoarea uneia dintre partile aflate in proces. (A fi) in cauza = (a fi) interesat, implicat intr-o chestiune.
A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pronuntat: ca-u-] – Din limba latina Causa, franceza Cause.

Varianta definitie 2: Cauza antonim: efect

Varianta definitie 3: CauzĂ substantiv
1. considerent, mobil, motiv, pricina, prilej, ratiune, temei, (invechit si popular), cuvant, (popular) noima, price, (invechit) cap, obiect, povod, rezon, (figurativ) izvor, samanta. (- care explica producerea unui fenomen.)
2. obarsie, origine, (figurativ) izvor, mama. (- tuturor succeselor e ...)
3. obiectiv, scop, tel, tinta, (invechit) pricina. (Lupta pentru nobila - a independentei.)
4. verifica cuvantul: proces.

Varianta definitie 4: Cauza substantiv feminin (silabe ca-u-), g.-d. art. cauzei; plural cauze

Varianta definitie 5: CauzĂ substantiv feminin
1. ceea ce determina aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca, in anumite conditii, aparitia altui fenomen.
2. problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni. o in cunostinta de - = cunoscand bine problema despre care este vorba; a face - comuna = a lupta impreuna (cu altii) pentru aceeasi cauza. ♢ motiv, ratiune.
3. (jur.) pricina, proces. o a avea castig de - = a castiga. (< lat., limba italiana causa, dupa franceza cause)

Varianta definitie 6: CauzĂ -e f. 1) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; motiv; temei; pricina. - principala. - obiectiva. 2) jur.
Actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; proces. ♢ A avea castig de - a castiga un proces judiciar. A (nu) fi in - a (nu) fi implicat intr-o actiune. 3) Problema sociala, de mare importanta, care preocupa o colectivitate de oameni si pentru a carei aparare se duce o lupta. -a pacii. [G.-D. Cauzei; Sil. Ca-u-] /<lat. causa, franceza cause

Varianta definitie 7: CauzĂ substantiv feminin
1. Ceea ce determina, provoaca aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca in anumite conditii aparitia altui fenomen.
2. Problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. ♢ În cunostinta de cauza = cunoscand bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, ratiune.
3. (Jur.) Pricina, proces. ♢ A avea castig de cauza = a castiga. [Pronume ca-u-. / < lat., limba italiana causa, conform franceza cause].

Varianta definitie 8: Cauza (cauze), substantiv feminin –
1. Motiv. –
2. Proces, pricina.
Limba Latina causa (secolul XIX). – Derivat cauza, verb (a pricinui, a produce), din limba latina causare; cauzal, adjectiv , din limba latina causalis; cauzas, substantiv masculin (partizan, revolutionar), cuvinte folosite mai ales in 1848; cauzativ, adjectiv , din limba latina causativus.