Definitie Caz - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Caz, cazuri, substantiv neutru
1. Împrejurare, circumstanta, situatie. ♢ Caz de constiinta = Împrejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei si un interes propriu. ♢ Expresie A admite cazul ca... = a presupune ca...
A face caz de ceva = a acorda prea multa importanta unui lucru.
A face caz de cineva = a scoate in evidenta in mod exagerat meritele cuiva.
2. Întamplare, eveniment; accident.
Un caz banal.
3. (Urmat de determinari) Îmbolnavire, boala.
Doua cazuri de scarlatina.
4. (Gram.) Categorie specifica numelui, prin care se exprima raporturile logice dintre nume si diverse parti ale propozitiei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. – Din limba latina Casus, franceza Cas.

Varianta definitie 2: Caz substantiv
1. verifica cuvantul: situatie.
2. verifica cuvantul: intamplare.
3. verifica cuvantul: imbolnavire.
4. (GRAM.) (invechit) cadere. (E la -ul acuzativ.)

Varianta definitie 3: Caz substantiv neutru I.
1. imprejurare, situatie, circumstanta. o - de constiinta = imprejurare in care cineva este silit sa procedeze altfel decat ii dicteaza constiinta. o a face - de ceva = a considera ceva (exagerand) foarte important; a face - de cineva = a exagera calitatile, meritele cuiva.
2. intamplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevazute).
3. (cuvant ce tine de medicina) individ care reprezinta o situatie exemplara.
II. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. (< limba latina casus, franceza cas)

Varianta definitie 4: Caz substantiv neutru, plural cazuri

Varianta definitie 5: Caz2 -uri n. gram. 1) Categorie gramaticala a numelui care exprima raporturile logice dintre nume si parti ale propozitiei, indicand functiile sintactice ale acestuia. 2) Forma concreta a numelui care corespunde unei functii sintactice determinate in propozitie. /<lat. casus, franceza cas

Varianta definitie 6: Caz1 -uri n. 1) Stare de lucruri; realitate concreta; situatie. ♢ - de constiinta situatie in care cineva sovaie intre sentimentul datoriei si un interes propriu. A admite -ul ca... a presupune ca... 2) Lucru petrecut in mod incidental; situatie neasteptata; intamplare; accident. ♢ - de forta majora situatie in care cineva este nevoit sa actioneze altfel de cum ar vrea. A face - de ceva a acorda prea multa importanta unui lucru. 3) (urmat, de obicei, de determinari introduse prin prepozitia De) Fenomen imprevizibil in evolutia unei boli; accident; imbolnavire; boala. 4) Actiune definita prin lege penala. - grav. /<lat. casus, franceza cas

Varianta definitie 7: Caz substantiv neutru I.
1. Împrejurare, situatie, circumstanta. ♢ Caz de constiinta = imprejurare in care cineva este silit sa procedeze altfel decat ii dicteaza constiinta. ♢ A face caz de ceva = a considera (exagerand) ceva foarte important; a comenta prea mult; a face caz de cineva = a exagera calitatile, meritele cuiva, a pretui exagerat de mult pe cineva.
2. Întamplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevazute).
3. (Cu determinari) Îmbolnavire, boala care necesita ingrijiri speciale etcetera II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. [< limba latina casus, conform franceza cas, limba italiana caso].

Varianta definitie 8: Caz (cazuri), substantiv neutru – Împrejurare, circumstanta, situatie. limba italiana: caso. – Derivat (din franceza) cazual, adjectiv ; cazualitate, substantiv feminin; cazuist, substantiv masculin; cazuistic, adjectiv