Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Caz

1 * Cuvantul cu diacritice: caz
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: CAZ, cazuri, substantiv neutru 1. Împrejurare, circumstanță, situație. ♢ Caz de conștiință = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu. ♢ Expresie A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru. A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva. 2. Întâmplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinări) Îmbolnăvire, boală. Două cazuri de scarlatină. 4. (Gram.) Categorie specifică numelui, prin care se exprimă raporturile logice dintre nume și diverse părți ale propoziției; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. – Din limba latina casus, franceza cas.

2 * Cuvantul cu diacritice: caz
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: CAZ substantiv 1. verifica cuvantul: situație. 2. verifica cuvantul: întâmplare. 3. verifica cuvantul: îmbolnăvire. 4. (GRAM.) (învechit) cădere. (E la -ul acuzativ.)

3 * Cuvantul cu diacritice: caz
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: CAZ substantiv neutru I. 1. împrejurare, situație, circumstanță. o - de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința. o a face - de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face - de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva. 2. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute). 3. (cuvant ce tine de medicina) individ care reprezintă o situație exemplară. II. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. (< limba latina casus, franceza cas)

4 * Cuvantul cu diacritice: caz
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: caz substantiv neutru, plural cazuri

5 * Cuvantul cu diacritice: caz -uri
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: CAZ² -uri n. gram. 1) Categorie gramaticală a numelui care exprimă raporturile logice dintre nume și părți ale propoziției, indicând funcțiile sintactice ale acestuia. 2) Formă concretă a numelui care corespunde unei funcții sintactice determinate în propoziție. limba latina casus, franceza cas

6 * Cuvantul cu diacritice: caz -uri
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: CAZ¹ -uri n. 1) Stare de lucruri; realitate concretă; situație. ♢ - de conștiință situație în care cineva șovăie între sentimentul datoriei și un interes propriu. A admite -ul că... a presupune că... 2) Lucru petrecut în mod incidental; situație neașteptată; întâmplare; accident. ♢ - de forță majoră situație în care cineva este nevoit să acționeze altfel de cum ar vrea. A face - de ceva a acorda prea multă importanță unui lucru. 3) (urmat, de obicei, de determinări introduse prin prepoziția de) Fenomen imprevizibil în evoluția unei boli; accident; îmbolnăvire; boală. 4) Acțiune definită prin lege penală. - grav. limba latina casus, franceza cas

7 * Cuvantul cu diacritice: caz
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: CAZ substantiv neutru I. 1. Împrejurare, situație, circumstanță. ♢ Caz de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința. ♢ A face caz de ceva = a considera (exagerând) ceva foarte important; a comenta prea mult; a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva, a prețui exagerat de mult pe cineva. 2. Întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute). 3. (Cu determinări) Îmbolnăvire, boală care necesită îngrijiri speciale etcetera II. Fiecare dintre formele prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. [< limba latina casus, conform franceza cas, limba italiana caso].

8 * Cuvantul cu diacritice: caz cázuri
Cuvantul fara diacritice: caz

Definitie: caz (cazuri), substantiv neutru – Împrejurare, circumstanță, situație. limba italiana: caso. – Derivat (din franceza) cazual, adjectiv ; cazualitate, substantiv feminin; cazuist, substantiv masculin; cazuistic, adjectiv