Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ce

1 * Cuvantul cu diacritice: ce
Cuvantul fara diacritice: ce

Definitie: CE pronume invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanță exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ (Familiar; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjecție) Cum adică? Se poate? Nu l-am găsit – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de... ? 2. Pentru care motiv? din care cauză? Ce te miri? ♢ Expresie (În formule de răspuns) De ce nu? = a) cum să nu, desigur; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se spune cuiva pentru a încheia discuția când nu vrei să-i răspunzi la întrebare. ♢ (Cu valoare de conjuncție) Nu văd de ce te superi. ♦ (Pop.; cu valoare de conjuncție cauzală) Pentru că, fiindcă, deoarece. 3. (Interogativ-exclamativ, indică surpriza, indignarea, neîncrederea etcetera) Cum adică? Nu cumva? Ce Vrei să spui că n-ai fost? II. (Adverbial) Cât (de tare, de mult), cum. Ce-aș mai râde să te văd păcălit. ♢ Expresie Te miri ce = nimica toată, puțin. Cât pe ce = aproape, gata-gata. Din ce în ce = cu cât trece timpul; tot mai mult. (Popular) Numai ce = (deodată) iată că..., pe neașteptate. ♦ (Dând nuanță de superlativ adjectivului sau adverbului pe care-l precedă) Cât de... III. (Cu valoare de conjuncție) Care lucru anume. Nu mai știa ce să facă de bucurie. ♢ Expresie A ști (sau a afla) ce și cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ) 1. Care. ♢ Expresie Pe zi ce trece (sau merge) sau de ce trece (sau merge) = pe măsură ce trece timpul, tot mai mult. 2. (În legătură cu „a fi”, „a găsi”, cu sens explicativ) Ființă ticăloasă ce ești ♢ Expresie N-ai (sau n-aveți) pentru ce (sau de ce), formulă de politețe prin care se răspunde cuiva care mulțumește. A (nu) avea de ce... = a (nu) exista motiv întemeiat pentru... 3. Ceea ce. Ați aflat ce s-a întâmplat? ♢ Expresie Ce-i drept = într-adevăr, de fapt. V. (Nehotărât) 1. Un lucru oarecare, nu știu ce, nu știu cât; ceva. ♢ (Substantivat; precedat de „un”) Un ce anume. ♢ Expresie (Regional) Cu mare ce = cu mare greutate; greu, anevoie. 2. (Cu repetarea verbului din propoziția principală) A stat ce-a stat. 3. Orice, oricât. Zică cine ce va vrea. – Limba Latina quid.

2 * Cuvantul cu diacritice: ce
Cuvantul fara diacritice: ce

Definitie: CE pronume, adjectiv , adverb , interjectie 1. pronume care, (popular) de. (Cei - priveau.) 2. adjectiv care. (- vânt te-a adus aici?) 3. pronume orice, orișice, (învechit) verice. (Zică lumea - o vrea.). 4. adverb cât, cum. (--aș mai râde) 5. interjectie (interogativ) cum? poftim? (familiar și popular) ha? (-? N-am auzit)

3 * Cuvantul cu diacritice: ce
Cuvantul fara diacritice: ce

Definitie: ce pr. invar., adjectiv invar.

4 * Cuvantul cu diacritice: ce
Cuvantul fara diacritice: ce

Definitie: CE² pron. rel. (se folosește pentru a înlocui numele unui obiect și a introduce o propoziție subordonată) Ceea ce; care. ♢ Se știe ce și cum a cunoaște amănunțit, în detalii. Din ce în ce mai în mod ascendent sau descendent (în timp). Cât pe ce mai-mai; gata-gata. Cu mare ce cu mare greutate. Te miri ce ceva neînsemnat; un fleac. De ce din care cauză. O dată ce întrucât; deoarece. În timp (sau în vreme) ce în perioada cât. limba latina quid

5 * Cuvantul cu diacritice: ce
Cuvantul fara diacritice: ce

Definitie: CE¹ pron. interog. 1) (se folosește pentru a obține informații despre un obiect necunoscut) Care (anume) obiect? Ce a căzut? Ce duci? 2) pop. (se folosește pentru a obține informații despre cauza unei acțiuni, unei stări etcetera) Din care cauză? Pentru care motiv? De ce? De ce ești trist? 3) pop. (se folosește pentru a obține informații despre o valoare sau o cantitate) Cât? Ce te costă? 4) (se folosește în întrebări retorice) Ce este mai scump decât libertatea? 5) (fiind însoțit de o intonație exclamativă, exprimă supărare, indignare, surpriză etcetera) Ce spui? Ce faci? limba latina quid

6 * Cuvantul cu diacritice: ce
Cuvantul fara diacritice: ce

Definitie: ce pronume inter. și rel. – 1. Pron. și adjectiv inter. De ce, la ce, pentru ce. – 2. Pron., adjectiv și adverb exclamativ; cu această funcție este adesea însoțit de mai – Ce de – 3. Pron. și adjectiv , exprimînd o interogație indirectă, după verb declarandi sau sentiendi. – 4. Care (pron. rel.) – Cel ce. Ce și cum. – Ce e drept. – Cine știe ce. – Numai ce. – Cît pe ce. Pe ce ... pe atît. – 5. Înainte de verb a fi, indică o definiție ai cărei termeni sînt inversați, obiectul sau persoana definite fiind precedate de noțiunea care le definește: ființă ticăloasă ce sînt (Negruzzi); prost ce ești (Creangă). – 6. (Înv.) Dar (cu acest sens, astăzi se folosește ci). – 7. (S.m. sing.) Ceva, un lucru oarecare, un obiect nedeterminat. – Mr. țe, ți, megl. ți, istr. țe. Limba Latina quid (Diez, I, 123; Pușcariu 326; Candrea-Dens., 296; REW 6953; DAR); conform limba italiana che, prov., cat., franceza, sp., port. que. Pentru adăugarea lui mai (2), conform modismul sp. que cosa mas bonita „ce lucru minunat”. Sensul 5 se poate explica fie prin valoarea relativă a lui ce (= ființă ticăloasă care sînt), fie prin funcția sa exclamativă (ce ființă ticăloasă sînt). Ce este identic cu conjunctie: ci (conform sensul 6) care s-a despărțit de el în epoca modernă (secolul XVII-XVIII), cu sensul specializat de „dar”. Identitatea sa nu prezintă îndoieli, și este frecventă, în textele vechi, folosirea lui ce cu accepția modernă a lui ci (mr. ți), conform Pușcariu 358 și DAR.Totuși, Cipariu, Gram., 115 și Tiktin au încercat să-l explice pe ci plecînd de la quin. Compară căci (învechit căce), conform că; ceva (mr. țîva), adverb și pronume indef. (învechit), cu va (‹ a voi), cu varianta cevași, cevașilea; fiece, pronume indef.; oarece, pronume indef., cu varianta oareș(i)ce; orice, pronume indef.; niște, art. indef., în loc de nișce ‹ nu șt(iu) ce; verice, pronume indef.