Definitie Ce - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CE pronume invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanta exclamativa)
1. (Exprima o intrebare) Ce ai? ♦ (Familiar; ca raspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjectie) Cum adica?! Se poate?! Nu l-am gasit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de... ?
2. Pentru care motiv? din care cauza? Ce te miri? ♢ Expresie (În formule de raspuns) De ce nu? = A) cum sa nu, desigur; B) se poate, e posibil.
De ce, de nece, se spune cuiva pentru a incheia discutia cand nu vrei sa-i raspunzi la intrebare. ♢ (Cu valoare de conjunctie) Nu vad de ce te superi. ♦ (Pop.; cu valoare de conjunctie cauzala) Pentru ca, fiindca, deoarece.
3. (Interogativ-exclamativ, indica surpriza, indignarea, neincrederea etcetera) Cum adica? Nu cumva? Ce! Vrei sa spui ca n-ai fost? II. (Adverbial) Cat (de tare, de mult), cum.
Ce-as mai rade sa te vad pacalit. ♢ Expresie Te miri ce = nimica toata, putin.
Cat pe ce = aproape, gata-gata.
Din ce in ce = cu cat trece timpul; tot mai mult. (Popular) Numai ce = (deodata) iata ca..., pe neasteptate. ♦ (Dand nuanta de superlativ adjectivului sau adverbului pe care-l preceda) Cat de...! Iii. (Cu valoare de conjunctie) Care lucru anume.
Nu mai stia ce sa faca de bucurie. ♢ Expresie A sti (sau a afla) ce si cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ)
1. Care. ♢ Expresie Pe zi ce trece (sau merge) sau de ce trece (sau merge) = pe masura ce trece timpul, tot mai mult.
2. (În legatura cu „a fi”, „a gasi”, cu sens explicativ) Fiinta ticaloasa ce esti! ♢ Expresie N-ai (sau n-aveti) pentru ce (sau de ce), formula de politete prin care se raspunde cuiva care multumeste.
A (nu) avea de ce... = a (nu) exista motiv intemeiat pentru...
3. Ceea ce.
Ati aflat ce s-a intamplat? ♢ Expresie Ce-i drept = intr-adevar, de fapt. V. (Nehotarat)
1. Un lucru oarecare, nu stiu ce, nu stiu cat; ceva. ♢ (Substantivat; precedat de „un”) Un ce anume. ♢ Expresie (Regional) Cu mare ce = cu mare greutate; greu, anevoie.
2. (Cu repetarea verbului din propozitia principala) A stat ce-a stat.
3. Orice, oricat.
Zica cine ce va vrea. – Limba Latina Quid.

Varianta definitie 2: CE pronume, adjectiv , adverb , interjectie
1. pronume care, (popular) de. (Cei - priveau.)
2. adjectiv care. (- vant te-a adus aici?)
3. pronume orice, orisice, (invechit) verice. (Zica lumea - o vrea.).
4. adverb cat, cum. (--as mai rade!)
5. interjectie (interogativ) cum? poftim? (familiar si popular) ha? (-? N-am auzit!)

Varianta definitie 3: Ce pr. invar., adjectiv invar.

Varianta definitie 4: CE2 pron. rel. (se foloseste pentru a inlocui numele unui obiect si a introduce o propozitie subordonata) Ceea ce; care. ♢ Se stie ce si cum a cunoaste amanuntit, in detalii. Din ce in ce mai in mod ascendent sau descendent (in timp). Cat pe ce mai-mai; gata-gata. Cu mare ce cu mare greutate. Te miri ce ceva neinsemnat; un fleac. De ce din care cauza. O data ce intrucat; deoarece. În timp (sau in vreme) ce in perioada cat. /<lat. quid

Varianta definitie 5: CE1 pron. interog. 1) (se foloseste pentru a obtine informatii despre un obiect necunoscut) Care (anume) obiect? Ce a cazut? Ce duci? 2) pop. (se foloseste pentru a obtine informatii despre cauza unei actiuni, unei stari etcetera) Din care cauza? Pentru care motiv? De ce? De ce esti trist? 3) pop. (se foloseste pentru a obtine informatii despre o valoare sau o cantitate) Cat? Ce te costa? 4) (se foloseste in intrebari retorice) Ce este mai scump decat libertatea? 5) (fiind insotit de o intonatie exclamativa, exprima suparare, indignare, surpriza etcetera) Ce spui?! Ce faci?! /<lat. quid

Varianta definitie 6: Ce pronume inter. si rel. –
1. Pron. si adjectiv inter.
De ce, la ce, pentru ce. –
2. Pron., adjectiv si adverb exclamativ; cu aceasta functie este adesea insotit de mai – Ce de! –
3. Pron. si adjectiv , exprimind o interogatie indirecta, dupa verb declarandi sau sentiendi. –
4. Care (pron. rel.) – Cel ce.
Ce si cum. – Ce e drept. – Cine stie ce. – Numai ce. – Cit pe ce.
Pe ce ... pe atit. –
5. Înainte de verb a fi, indica o definitie ai carei termeni sint inversati, obiectul sau persoana definite fiind precedate de notiunea care le defineste: fiinta ticaloasa ce sint (Negruzzi); prost ce esti (Creanga). –
6. (Înv.) Dar (cu acest sens, astazi se foloseste ci). –
7. (S.m. sing.) Ceva, un lucru oarecare, un obiect nedeterminat. – Mr. te, ti, megl. ti, istr. te.
Limba Latina quid (Diez, I, 123; Puscariu 326; Candrea-Dens., 296; REW 6953; DAR); conform limba italiana che, prov., cat., franceza, sp., port. que.
Pentru adaugarea lui mai (2), conform modismul sp. que cosa mas bonita „ce lucru minunat!”.
Sensul 5 se poate explica fie prin valoarea relativa a lui ce (= fiinta ticaloasa care sint), fie prin functia sa exclamativa (ce fiinta ticaloasa sint).
Ce este identic cu conjunctie: ci (conform sensul 6) care s-a despartit de el in epoca moderna (secolul XVII-XVIII), cu sensul specializat de „dar”.
Identitatea sa nu prezinta indoieli, si este frecventa, in textele vechi, folosirea lui ce cu acceptia moderna a lui ci (mr. ti), conform Puscariu 358 si DAR.Totusi, Cipariu, Gram., 115 si Tiktin au incercat sa-l explice pe ci plecind de la quin.
Compara caci (invechit cace), conform ca; ceva (mr. tiva), adverb si pronume indef. (invechit), cu va (‹ a voi), cu varianta cevasi, cevasilea; fiece, pronume indef.; oarece, pronume indef., cu varianta oares(i)ce; orice, pronume indef.; niste, art. indef., in loc de nisce ‹ nu st(iu) ce; verice, pronume indef.