Cementa
Definitie, sens si explicatie
1Cementa, cementez, verb I. Tranzitiv
1. A trata termochimic otelurile moi sau aliate, introducand carbon, crom, azot etcetera in stratul lor superficial, pentru a obtine un strat dur cu mare rezistenta la uzura.
2. (Medicina) A obtura canalul unui dinte cu cement.
3. (Medicina) A fixa cu cement protezele pe dinti. – Din franceza Cementer.
1. A trata termochimic otelurile moi sau aliate, introducand carbon, crom, azot etcetera in stratul lor superficial, pentru a obtine un strat dur cu mare rezistenta la uzura.
2. (Medicina) A obtura canalul unui dinte cu cement.
3. (Medicina) A fixa cu cement protezele pe dinti. – Din franceza Cementer.
2Cementa verb tr.
1. a supune unele piese din otel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etcetera in stratul superficial al acestora.
2. a obtura canalul unui dinte cu cement.
3. a fixa cu cement protezele pe dinti. (< franceza cementer)
1. a supune unele piese din otel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etcetera in stratul superficial al acestora.
2. a obtura canalul unui dinte cu cement.
3. a fixa cu cement protezele pe dinti. (< franceza cementer)
3Cementa (met.) verb, indicativ prezent 1 singular cementez, 3 singular si plural cementeaza
4A cementa -ez tranzitiv (piese de otel) A trata termochimic, introducand in stratul de la suprafata anumite elemente (crom, carbon etcetera), pentru a mari rezistenta si durabilitatea. /<fr. cementer
5Cementa verb I. tr.
A supune un metal unei transformari chimice prin incalzirea lui puternica in prezenta unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combina. [< franceza cementer].
A supune un metal unei transformari chimice prin incalzirea lui puternica in prezenta unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combina. [< franceza cementer].