Central -ă
Definitie, sens si explicatie
1Central, -ă, centrali, -e, adjectiv , substantiv feminin I. Adjectiv
1. Care se afla (aproximativ) in centru, in mijloc; care provine dintr-un centru.
2. Figurativ Care ocupa o pozitie principala, care constituie un nucleu in jurul caruia se grupeaza elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijeaza de la un centru. Ii. S.f.
1. Institutie, unitate economica care coordoneaza si controleaza activitatea si buna desfasurare a muncii intr-o anumita ramura de activitate. ♦ (si in sintagma centrala industriala) = (iesit din uz) unitate industriala caracteristica sistemului economic centralizat, care reunea intreprinderi cu profil similar, institute de cercetare si proiectare si care coordona intreaga lor activitate.
2. Instalatie sau ansamblu de instalatii tehnice in care se produce, in mod centralizat, energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica centralizata etcetera
3. Statie unde se efectueaza punerea in legatura a posturilor unei retele de electrocomunicatii. – Din franceza Central, limba latina Centralis.
1. Care se afla (aproximativ) in centru, in mijloc; care provine dintr-un centru.
2. Figurativ Care ocupa o pozitie principala, care constituie un nucleu in jurul caruia se grupeaza elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijeaza de la un centru. Ii. S.f.
1. Institutie, unitate economica care coordoneaza si controleaza activitatea si buna desfasurare a muncii intr-o anumita ramura de activitate. ♦ (si in sintagma centrala industriala) = (iesit din uz) unitate industriala caracteristica sistemului economic centralizat, care reunea intreprinderi cu profil similar, institute de cercetare si proiectare si care coordona intreaga lor activitate.
2. Instalatie sau ansamblu de instalatii tehnice in care se produce, in mod centralizat, energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica centralizata etcetera
3. Statie unde se efectueaza punerea in legatura a posturilor unei retele de electrocomunicatii. – Din franceza Central, limba latina Centralis.
2Central antonim: local, marginal, secundar
3Central adjectiv
1. verifica cuvantul: medial. (Vocala -.)
2. prin-cipal, (figurativ) nodal. (Punctul - al actiunii.)
1. verifica cuvantul: medial. (Vocala -.)
2. prin-cipal, (figurativ) nodal. (Punctul - al actiunii.)
4Central, -ă I. adjectiv
1. care se afla in centru; provenit de la centru.
2. (figurativ) care ocupa o pozitie principala. ♢ care conduce de la centru.
Ii. substantiv feminin
1. organizatie, institutie de coordonare a unei activitati dintr-un anumit domeniu.
2. ansamblu de instalatii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica etcetera
3. statiune prin care se pun in legatura posturile de retele de telecomunicatii. (< franceza central, limba latina centralis)
1. care se afla in centru; provenit de la centru.
2. (figurativ) care ocupa o pozitie principala. ♢ care conduce de la centru.
Ii. substantiv feminin
1. organizatie, institutie de coordonare a unei activitati dintr-un anumit domeniu.
2. ansamblu de instalatii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica etcetera
3. statiune prin care se pun in legatura posturile de retele de telecomunicatii. (< franceza central, limba latina centralis)
5Central adjectiv m., plural centrali; f. singular centrala, plural centrale
6Central -a (-i, -e) 1) Care se afla in centru; situat in centru. Strazile -e ale orasului. Cartier -. 2) (despre institutii, organe, foruri etcetera) Care conduce activitatea intr-un anumit domeniu; cu rol conducator. Putere -a. 3) figurativ Care are valoare de esenta; principal; fundamental. Idee -a. /<fr. central, limba latina centralis
7Central, -ă adjectiv
1. Aflat in centru, la centru; provenit de la centru; din centru.
2. (Figurat) Care este intr-o pozitie principala, favorizata, avantajoasa; care este in mijloc, constituind centrul de grupare, de adunare. ♦ Care conduce de la centru. [Conform: franceza central, limba italiana centrale, limba latina centralis].
1. Aflat in centru, la centru; provenit de la centru; din centru.
2. (Figurat) Care este intr-o pozitie principala, favorizata, avantajoasa; care este in mijloc, constituind centrul de grupare, de adunare. ♦ Care conduce de la centru. [Conform: franceza central, limba italiana centrale, limba latina centralis].