Cenușă
Definitie, sens si explicatie
1Cenusă substantiv feminin
1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ♢ Expresie A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc).
A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic.
A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot.
A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie.
A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat.
2. (În sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Limba Latina *Cinusia (< cinis).
1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ♢ Expresie A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc).
A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic.
A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot.
A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie.
A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat.
2. (În sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Limba Latina *Cinusia (< cinis).
2Cenusă substantiv (invechit si reg.) scrum. (A ars si n-a ramas decat -.)
3Cenusa substantiv feminin, art. cenusa, g.-d. art. cenusii, plural cenusi
4Cenusă f.
Masa pulverulenta reziduala, rezultata din arderea completa a unui corp (organic). ♢ - vulcanica pulbere fina aruncata de un vulcan in eruptie. A preface in scrum si - a distruge complet (prin ardere). A nu avea nici - in vatra a fi foarte sarac. A-i lua cuiva si -a din vatra a-i lua tot ce are. A-si pune - pe (sau in) cap a-si recunoaste vina. [G.-d. Cenusii] /<lat. cinusia
Masa pulverulenta reziduala, rezultata din arderea completa a unui corp (organic). ♢ - vulcanica pulbere fina aruncata de un vulcan in eruptie. A preface in scrum si - a distruge complet (prin ardere). A nu avea nici - in vatra a fi foarte sarac. A-i lua cuiva si -a din vatra a-i lua tot ce are. A-si pune - pe (sau in) cap a-si recunoaste vina. [G.-d. Cenusii] /<lat. cinusia
5Cenusa substantiv feminin –
1. Reziduu ramas dupa arderea unui corp. –
2. Pulbere, praf, nimic. – Mr. tinusa, megl. tanusa, , istr. teruse.
Limba Latina cinus, vulg. cinus (neutr., acuzativ cinus), prin intermediul unui der. colectiv *cĭnusĭa (Densusianu, Hlr., 138; Puscariu 332; Candrea-dens., 302; Rew 1930; Dar).
Existenta lui *cĭnusĭa se confirma prin cors. cianugia, sard. cinus (Wagner 80).
În celelalte limbi romanice a prevalat *cĭnĭsĭa, conform limba italiana cinigia, prov. ceniso, franceza dial. cenise, sp. ceniza, port. cinza (conform Corominas, I, 762).
Este mai putin probabila o der. interna de la cinis sau de la cinus, prin intermediul sufix -use, cum presupuneau Philippide, Principii, 64; Meyer, Alb.
St., Iv, 109; Byhan, Jb., Iii,
25. Varianta cenusa, astazi mai putin folosita, este doar ortografica; grafia -e este intotdeauna de preferat dupa s si j, conform moase, use, virse etcetera Derivat cenusa (var. incenusa), verb (a face cenusa, a trata cu cenusa, de ex. pielea; a deveni cenusiu, a-si pierde culoarea); cenusar (varianta Moldoveneasca, cenuser), substantiv masculin (cutie in care cade cenusa; lenes; arbore, Ailanthus glandulosa; condeier, copist), ultima acceptie reprezinta de fapt limba rusa cinuša „contopist” (conform cin), identificat cu cenuse prin etimologie populara, care se explica prin folosirea in trecut a cenusei ca sugativa; cenusar, substantiv neutru (groapa cu cenusa; sac de cenusa, folosit pentru a face lesie; bazin de tabacit pieile); cenusereasa, substantiv feminin (personaj din basme, inchipuit ca o fata persecutata de mama vitrega); cenusernita, substantiv feminin (scrumiera); cenusi, verb (a trata cu cenusa; a deveni cenusiu); cenusiu, adjectiv (gri, sur); cenusoara (var. cenusoasa), substantiv feminin (planta, Tussilago farfara); cenusos, adjectiv (cenusiu); cenusotca, substantiv feminin (lenes, indolent; Cenusareasa); cenuserie, substantiv feminin (cantitate de cenusa); cenuseri, verb (a arde, a mistui; a pune la argasit); cenuserit, substantiv neutru (actiunea de a pune pielea la argasit cu cenusa).
1. Reziduu ramas dupa arderea unui corp. –
2. Pulbere, praf, nimic. – Mr. tinusa, megl. tanusa, , istr. teruse.
Limba Latina cinus, vulg. cinus (neutr., acuzativ cinus), prin intermediul unui der. colectiv *cĭnusĭa (Densusianu, Hlr., 138; Puscariu 332; Candrea-dens., 302; Rew 1930; Dar).
Existenta lui *cĭnusĭa se confirma prin cors. cianugia, sard. cinus (Wagner 80).
În celelalte limbi romanice a prevalat *cĭnĭsĭa, conform limba italiana cinigia, prov. ceniso, franceza dial. cenise, sp. ceniza, port. cinza (conform Corominas, I, 762).
Este mai putin probabila o der. interna de la cinis sau de la cinus, prin intermediul sufix -use, cum presupuneau Philippide, Principii, 64; Meyer, Alb.
St., Iv, 109; Byhan, Jb., Iii,
25. Varianta cenusa, astazi mai putin folosita, este doar ortografica; grafia -e este intotdeauna de preferat dupa s si j, conform moase, use, virse etcetera Derivat cenusa (var. incenusa), verb (a face cenusa, a trata cu cenusa, de ex. pielea; a deveni cenusiu, a-si pierde culoarea); cenusar (varianta Moldoveneasca, cenuser), substantiv masculin (cutie in care cade cenusa; lenes; arbore, Ailanthus glandulosa; condeier, copist), ultima acceptie reprezinta de fapt limba rusa cinuša „contopist” (conform cin), identificat cu cenuse prin etimologie populara, care se explica prin folosirea in trecut a cenusei ca sugativa; cenusar, substantiv neutru (groapa cu cenusa; sac de cenusa, folosit pentru a face lesie; bazin de tabacit pieile); cenusereasa, substantiv feminin (personaj din basme, inchipuit ca o fata persecutata de mama vitrega); cenusernita, substantiv feminin (scrumiera); cenusi, verb (a trata cu cenusa; a deveni cenusiu); cenusiu, adjectiv (gri, sur); cenusoara (var. cenusoasa), substantiv feminin (planta, Tussilago farfara); cenusos, adjectiv (cenusiu); cenusotca, substantiv feminin (lenes, indolent; Cenusareasa); cenuserie, substantiv feminin (cantitate de cenusa); cenuseri, verb (a arde, a mistui; a pune la argasit); cenuserit, substantiv neutru (actiunea de a pune pielea la argasit cu cenusa).