Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cenușă

1 * Cuvantul cu diacritice: cenúșă
Cuvantul fara diacritice: cenusa

Definitie: CENUȘĂ substantiv feminin 1. Reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ♢ Expresie A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie. A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala. ♦ Rămășițele unui mort incinerat. 2. (În sintagma) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupție. – Limba Latina cinusia (< cinis).

2 * Cuvantul cu diacritice: cenúșă
Cuvantul fara diacritice: cenusa

Definitie: CENUȘĂ substantiv (învechit și reg.) scrum. (A ars și n-a rămas decât -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: cenúșă
Cuvantul fara diacritice: cenusa

Definitie: cenușă substantiv feminin, art. cenușa, g.-d. art. cenușii, plural cenuși

4 * Cuvantul cu diacritice: cenúșă
Cuvantul fara diacritice: cenusa

Definitie: CENUȘĂ f. Masă pulverulentă reziduală, rezultată din arderea completă a unui corp (organic). ♢ - vulcanică pulbere fină aruncată de un vulcan în erupție. A preface în scrum și - a distruge complet (prin ardere). A nu avea nici - în vatră a fi foarte sărac. A-i lua cuiva și -a din vatră a-i lua tot ce are. A-și pune - pe (sau în) cap a-și recunoaște vina. [G.-D. cenușii] limba latina cinusia

5 * Cuvantul cu diacritice: cenúșă
Cuvantul fara diacritice: cenusa

Definitie: cenușă substantiv feminin – 1. Reziduu rămas după arderea unui corp. – 2. Pulbere, praf, nimic. – Mr. ținușă, megl. țănușă, , istr. țerușe. Limba Latina cinus, vulg. cinus (neutr., acuzativ cinus), prin intermediul unui der. colectiv cĭnusĭa (Densusianu, Hlr., 138; Pușcariu 332; Candrea-Dens., 302; REW 1930; DAR). Existența lui cĭnusĭa se confirmă prin cors. cianugia, sard. cinus (Wagner 80). În celelalte limbi romanice a prevalat cĭnĭsĭa, conform limba italiana cinigia, prov. ceniso, franceza dial. cenise, sp. ceniza, port. cinza (conform Corominas, I, 762). Este mai puțin probabilă o der. internă de la cinis sau de la cinus, prin intermediul sufix -ușe, cum presupuneau Philippide, Principii, 64; Meyer, Alb. St., IV, 109; Byhan, Jb., III, 25. Varianta cenușă, astăzi mai puțin folosită, este doar ortografică; grafia -e este întotdeauna de preferat după ș și j, conform moașe, ușe, vîrșe etcetera Derivat cenușa (var. încenușa), verb (a face cenușă, a trata cu cenușă, de ex. pielea; a deveni cenușiu, a-și pierde culoarea); cenușar (varianta Moldoveneasca, cenușer), substantiv masculin (cutie în care cade cenușa; leneș; arbore, Ailanthus glandulosa; condeier, copist), ultima accepție reprezintă de fapt limba rusa cinuša „conțopist” (conform cin), identificat cu cenușe prin etimologie populară, care se explică prin folosirea în trecut a cenușei ca sugativă; cenușar, substantiv neutru (groapă cu cenușă; sac de cenușă, folosit pentru a face leșie; bazin de tăbăcit pieile); cenușereasă, substantiv feminin (personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată de mama vitregă); cenușerniță, substantiv feminin (scrumieră); cenuși, verb (a trata cu cenușă; a deveni cenușiu); cenușiu, adjectiv (gri, sur); cenușoară (var. cenușoasă), substantiv feminin (plantă, Tussilago farfara); cenușos, adjectiv (cenușiu); cenușotcă, substantiv feminin (leneș, indolent; Cenușăreasă); cenușerie, substantiv feminin (cantitate de cenușă); cenușeri, verb (a arde, a mistui; a pune la argăsit); cenușerit, substantiv neutru (acțiunea de a pune pielea la argăsit cu cenușă).