Varianta definitie 1: Cerc, cercuri, substantiv neutru I.
1. Figura geometrica plana formata din multimea tuturor punctelor egal departate de un punct fix; circumferinta; suprafata limitata de aceasta figura. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele doua linii inchipuite pe globul pamantesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade si 33 de minute la nord sau la sud de el.
Cerc diurn = cerc descris de astri in miscarea lor aparenta, zilnica, in jurul Pamantului.
2. Figura, desen, linie sau miscare in forma de cerc (I 1). ♢ Locutiune adverb În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greseala de logica constand in faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decat cu ajutorul primului lucru.
3. Linie in forma de arc.
4. Figurativ Sfera, intindere, cuprins, limita (de cunostinte, de atributii, de ocupatii etcetera) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etcetera in forma de linie circulara.
1. Banda subtire de metal sau de lemn care inconjura un butoi cu doage pentru strangerea si consolidarea acestora.
2. Banda subtire (de metal) cu care se consolideaza un cufar, un geamantan etcetera
3. Șina de fir fixata in jurul rotilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile si pentru a servi ca piesa de uzura la rulare.
4. Obiect de lemn de forma circulara, pe care il ruleaza copiii lovindu-l cu un betisor.
5. (Înv.) Diadema. Iii. Disc gradat, intrebuintat la unele instrumente de masura pentru calcularea unghiurilor.
Cerc de busola. IV. Grup de oameni legati intre ei prin interese comune ori prin legaturi de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legati intre ei prin preocupari, convingeri, idei etcetera comune, de obicei cu scop stiintific, artistic sau instructiv-educativ. ♢ Cercuri muncitoresti = organizatii politice muncitoresti aparute la noi la sfarsitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Limba Latina Circus (cu sensuri neologice dupa franceza cercle).
Varianta definitie 3: Cerc substantiv
1. (MATEMATICA) (invechit si reg.) perghel, (invechit) tarcalan. (Deseneaza un -.)
2. (MATEMATICA) circum-ferinta, (invechit si reg.) perghel, (invechit) periferie. (Afla lungimea -ului.)
3. verifica cuvantul: disc.
4. sina, (regional) sing, (Transilvania, Banat si Mold.) raf. (- la roata unei carute.)
5. (popular) bratara. (- la un butoi.)
6. verifica cuvantul: rotocol.
7. rotocol, (rar) armean. (- format la suprafata unei ape.)
8. roata. (Faceti - in jurul meu.)
9. (PICT.) cerc cromatic verifica cuvantul: steaua culorilor.
10. verifica cuvantul: mediu.
11. verifica cuvantul: domeniu.
Varianta definitie 4: -CÉRC2 element cerco-.
Varianta definitie 5: CÉRC1 substantiv neutru
1. curba plana inchisa la distanta egala fata de centru.
2. figura, linie, miscare in forma de cerc (1).
3. grup de persoane legate intre ele prin idei, convingeri, preocupari sau interese comune.
4. limita, intindere. (< limba latina circus, dupa franceza cercle)
Varianta definitie 7: Cerc -uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata -ului. ♢ - polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. - diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. - de butoi. - la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): - vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) figurativ Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. În -ul familiei. - politic. 7) fig.
Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. - de atributii. /<lat. circus
Varianta definitie 9: Cerc (cercuri), substantiv neutru –
1. Figura geometrica formata din multimea tuturor punctelor egal departate de un punct fix. –
2. Belciug, inel. –
3. Inel de intarire, freta. –
4. Crup de oameni, cenaclu. –
5. Otel pentru arcuri. –
6. Nuia in forma circulara. –
7. (Argou) Inel, bijuterie. –
8. Cimp, domeniu, sfera. – Mr. (terkl’u), megl. terc.
Limba Latina cĭrcus (Puscariu 341; Candrea-Dens., 309; REW 1948; DAR); conform limba albaneza kjiark (Meyer 20; Philippide, II, 637), limba italiana, sp., port. cerco.
Mr. provine din limba italiana cerchio.
Conform: cearcan, cercel. – Derivat cercui, verb (a lega, a stringe cu cercuri; a inconjura, a cuprinde intr-un cerc; a pune saibe; a (se) aranja in cerc; a fixa vita cu araci); cercuitor, substantiv masculin (dogar); cercuit (var. cercuiala, cercuitura), substantiv neutru (operatie ce consta in a lega vita pentru a o fixa pe araci); incercui, verb (a inconjura, a cuprinde intr-un cerc); cercuriu, adjectiv (miel cu coarnele rotunjite in forma de cerc).
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 4 litere. Cuvantul incepe cu litera "c" si se termina cu litera "c"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
