Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cerc

1 * Cuvantul cu diacritice: cerc
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: CERC, cercuri, substantiv neutru I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferință; suprafață limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade și 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de aștri în mișcarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului. 2. Figură, desen, linie sau mișcare în formă de cerc (I 1). ♢ Locutiune adverb În cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greșeală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru. 3. Linie în formă de arc. 4. Figurativ Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etcetera) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etcetera în formă de linie circulară. 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora. 2. Bandă subțire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etcetera 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare. 4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un bețișor. 5. (Înv.) Diademă. III. Disc gradat, întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legați între ei prin preocupări, convingeri, idei etcetera comune, de obicei cu scop științific, artistic sau instructiv-educativ. ♢ Cercuri muncitorești = organizații politice muncitorești apărute la noi la sfârșitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Limba Latina circus (cu sensuri neologice după franceza cercle).

2 * Cuvantul cu diacritice: cerc
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: CERC substantiv verifica cuvantul: coroană, diademă, orbită.

3 * Cuvantul cu diacritice: cerc
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: CERC substantiv 1. (MATEMATICA) (învechit și reg.) perghel, (învechit) țărcălan. (Desenează un -.) 2. (MATEMATICA) circum-ferință, (învechit și reg.) perghel, (învechit) periferie. (Află lungimea -ului.) 3. verifica cuvantul: disc. 4. șină, (regional) șing, (Transilvania, Banat și Mold.) raf. (- la roata unei căruțe.) 5. (popular) brățară. (- la un butoi.) 6. verifica cuvantul: rotocol. 7. rotocol, (rar) armean. (- format la suprafața unei ape.) 8. roată. (Faceți - în jurul meu.) 9. (PICT.) cerc cromatic verifica cuvantul: steaua culorilor. 10. verifica cuvantul: mediu. 11. verifica cuvantul: domeniu.

4 * Cuvantul cu diacritice: -cérc
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: -CERC² element cerco-.

5 * Cuvantul cu diacritice: cérc
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: CERC¹ substantiv neutru 1. curbă plană închisă la distanță egală față de centru. 2. figură, linie, mișcare în formă de cerc (1). 3. grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune. 4. limită, întindere. (< limba latina circus, după franceza cercle)

6 * Cuvantul cu diacritice: cerc
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: cerc substantiv neutru, plural cercuri

7 * Cuvantul cu diacritice: cerc -uri
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: CERC -uri n. 1) Linie curbă închisă ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru. Suprafața -ului. ♢ - polar paralelă care marchează limita zonelor polare ale Pământului. - diurn cerc descris de aștri în timpul mișcării lor aparente în jurul Pământului. 2) Figură geometrică plană formată de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. - de butoi. - la roata unei căruțe. 4) Figură, desen, mișcare în formă de inel. 5): - vicios greșeală de logică care constă în demonstrația unei teze cu ajutorul alteia ce este la rândul ei demonstrată cu ajutorul celei dintâi. 6) figurativ Grup de persoane unite prin interese și activități comune. În -ul familiei. - politic. 7) fig. Limită de cunoștințe sau de preocupări; sferă; domeniu. - de atribuții. limba latina circus

8 * Cuvantul cu diacritice: -cerc
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: -CERC verifica cuvantul: cerco-.

9 * Cuvantul cu diacritice: cerc cércuri
Cuvantul fara diacritice: cerc

Definitie: cerc (cercuri), substantiv neutru – 1. Figură geometrică formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix. – 2. Belciug, inel. – 3. Inel de întărire, fretă. – 4. Crup de oameni, cenaclu. – 5. Oțel pentru arcuri. – 6. Nuia în formă circulară. – 7. (Argou) Inel, bijuterie. – 8. Cîmp, domeniu, sferă. – Mr. (țerkl’u), megl. țerc. Limba Latina cĭrcus (Pușcariu 341; Candrea-Dens., 309; REW 1948; DAR); conform limba albaneza kjiark (Meyer 20; Philippide, II, 637), limba italiana, sp., port. cerco. Mr. provine din limba italiana cerchio. Conform: cearcăn, cercel. – Derivat cercui, verb (a lega, a strînge cu cercuri; a înconjura, a cuprinde într-un cerc; a pune șaibe; a (se) aranja în cerc; a fixa vița cu araci); cercuitor, substantiv masculin (dogar); cercuit (var. cercuială, cercuitură), substantiv neutru (operație ce constă în a lega vița pentru a o fixa pe araci); încercui, verb (a înconjura, a cuprinde într-un cerc); cercuriu, adjectiv (miel cu coarnele rotunjite în formă de cerc).