Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ceremonie

1 * Cuvantul cu diacritice: ceremoníe
Cuvantul fara diacritice: ceremonie

Definitie: CEREMONIE, ceremonii, substantiv feminin Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Varianta: (Înv.) țeremonie substantiv feminin] – Din pol. ceremonia, franceza ceremonie, limba latina caerimonia.

2 * Cuvantul cu diacritice: ceremoníe
Cuvantul fara diacritice: ceremonie

Definitie: CEREMONIE substantiv 1. verifica cuvantul: ceremonial. 2. verifica cuvantul: solemnitate. 3. verifica cuvantul: pompă. 4. verifica cuvantul: paradă. 5. verifica cuvantul: serviciu.

3 * Cuvantul cu diacritice: ceremoníe
Cuvantul fara diacritice: ceremonie

Definitie: CEREMONIE substantiv feminin formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♢ formă exterioară a unui cult (religios). ♢ ansamblul regulilor de politețe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăți, sau grupări sociale. (< franceza ceremonie, limba latina caeremonia)

4 * Cuvantul cu diacritice: ceremoníe
Cuvantul fara diacritice: ceremonie

Definitie: ceremonie substantiv feminin, art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; plural ceremonii, art. ceremoniile

5 * Cuvantul cu diacritice: ceremoníe -i
Cuvantul fara diacritice: ceremonie

Definitie: CEREMONIE -i f. 1) Sărbătoare solemnă; solemnitate. - nupțială. ♢ - religioasă serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfășoară după anumite reguli. 3) Respectare exagerată a conveniențelor; etichetă excesivă. Ținută de -. ♢ Cu -i în mod prea festiv. Fără -i simplu; familiar. [Art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] fr. ceremonie, limba latina caerimonia

6 * Cuvantul cu diacritice: ceremoníe
Cuvantul fara diacritice: ceremonie

Definitie: CEREMONIE substantiv feminin Formalitate (mai ales de protocol) care se folosește la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politețe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăți sau grupări sociale. [Genitiv -iei. / < franceza ceremonie, conform limba latina ceremonia].

7 * Cuvantul cu diacritice: ceremoníe ceremoníi
Cuvantul fara diacritice: ceremonie

Definitie: ceremonie (ceremonii), substantiv feminin – Paradă, fast, etichetă. – Varianta ceremonie, țeremonie, țerimonie, toate cuvant invechit – Mr. țirimone. Limba Latina caerimonia, limba italiana cerimonia (secolul XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul limba rusa, propus de Sanzewitsch 211 și DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); conform limba neogreaca: τσερεμονία, limba albaneza čeremonie, bulgara ceremonija. – Derivat ceremonial (var. țeremonial), substantiv neutru (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuințate la o ceremonie); ceremonios, (var. țeremonios), adjectiv (care se comportă cu politețe, solemn).