Ceremonie
Definitie, sens si explicatie
1Ceremonie, ceremonii, substantiv feminin Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obisnuite la solemnitati; parada, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. ♦ Totalitatea formelor de politete folosite in relatiile dintre membrii societatii. ♦ Forma exterioara a unui cult (religios); slujba. [Varianta: (Înv.) Teremonie substantiv feminin] – Din pol. Ceremonia, franceza Ceremonie, limba latina Caerimonia.
2Ceremonie substantiv
1. verifica cuvantul: ceremonial.
2. verifica cuvantul: solemnitate.
3. verifica cuvantul: pompa.
4. verifica cuvantul: parada.
5. verifica cuvantul: serviciu.
1. verifica cuvantul: ceremonial.
2. verifica cuvantul: solemnitate.
3. verifica cuvantul: pompa.
4. verifica cuvantul: parada.
5. verifica cuvantul: serviciu.
3Ceremonie substantiv feminin formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♢ forma exterioara a unui cult (religios). ♢ ansamblul regulilor de politete, prescrise in raporturile dintre membrii unei societati, sau grupari sociale. (< franceza ceremonie, limba latina caeremonia)
4Ceremonie substantiv feminin, art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; plural ceremonii, art. ceremoniile
5Ceremonie -i f. 1) Sarbatoare solemna; solemnitate. - nuptiala. ♢ - religioasa serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfasoara dupa anumite reguli. 3) Respectare exagerata a convenientelor; eticheta excesiva. Ținuta de -. ♢ Cu -i in mod prea festiv. Fara -i simplu; familiar. [Art. Ceremonia; G.-d. Ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. ceremonie, limba latina caerimonia
6Ceremonie substantiv feminin Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseste la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioara a unui cult (religios); slujba. ♦ Ansamblul formelor de politete, uzitate in raporturile dintre membrii unei societati sau grupari sociale. [Genitiv -iei. / < franceza ceremonie, conform limba latina ceremonia].
7Ceremonie (ceremonii), substantiv feminin – Parada, fast, eticheta. – Varianta ceremonie, teremonie, terimonie, toate cuvant invechit – Mr. tirimone.
Limba Latina caerimonia, limba italiana cerimonia (secolul Xvii), in parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul limba rusa, propus de Sanzewitsch 211 si Dar, nu este posibil, avind in vedere data); conform limba neogreaca: τσερεμονία, limba albaneza čeremonie, bulgara ceremonija. – Derivat ceremonial (var. teremonial), substantiv neutru (totalitatea regulilor sau formelor de eticheta intrebuintate la o ceremonie); ceremonios, (var. teremonios), adjectiv (care se comporta cu politete, solemn).
Limba Latina caerimonia, limba italiana cerimonia (secolul Xvii), in parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul limba rusa, propus de Sanzewitsch 211 si Dar, nu este posibil, avind in vedere data); conform limba neogreaca: τσερεμονία, limba albaneza čeremonie, bulgara ceremonija. – Derivat ceremonial (var. teremonial), substantiv neutru (totalitatea regulilor sau formelor de eticheta intrebuintate la o ceremonie); ceremonios, (var. teremonios), adjectiv (care se comporta cu politete, solemn).