Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Certa

1 * Cuvantul cu diacritice: certá
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: CERTA, cert, verb I. 1. Reflexiv recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ Expresie A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. Tranzitiv A mustra, a dojeni. 3. Tranzitiv (Înv.) A pedepsi. – Limba Latina certare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a certa
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: A certa antonim: a lăuda

3 * Cuvantul cu diacritice: a se certa
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: A se certa antonim: a se împăca

4 * Cuvantul cu diacritice: certá
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: CERTA verb verifica cuvantul: bate, condamna, instrui, învăța, osândi, pedepsi.

5 * Cuvantul cu diacritice: certá
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: CERTA verb 1. a se învrăjbi, a se supăra, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit și reg.) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (familiar figurativ) a se strica. (S-a - cu toți prietenii.) 2. a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular și familiar) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Mold. și Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puțui, (Moldova) a șmotri, (Oltenia și Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familiar figurativ) a săpuni, a scutura. (L-a - cu asprime.)

6 * Cuvantul cu diacritice: certá
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: certa verb, indicativ prezent 1 singular cert, 3 singular și plural ceartă

7 * Cuvantul cu diacritice: a se certá mă cert
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: A SE CERTA mă cert intranzitiv 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se gâlcevi. 2) A rupe relațiile de prietenie; a se sfădi. ♢ A fi certat cu morala a se abate în mod sistematic de la regulile moralei. limba latina certare

8 * Cuvantul cu diacritice: a certá cert
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: A CERTA cert tranzitiv 1) A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. 2) (persoane) A face să se certe; a sfădi. limba latina certare

9 * Cuvantul cu diacritice: certá certát certát
Cuvantul fara diacritice: certa

Definitie: certa (certat, certat), verb – 1. (Refl.) A se lua la ceartă, a se ciorovăi. – 2. (Refl.) A se dușmăni, a se învrăjbi. – 3. A dojeni, a mustra. – 4. A critica. – 5. A pedepsi. – 6. (Refl., cuvant invechit) A se învăța minte. – Mr. nțertare, megl. (an)țertu, istr. certu. Limba Latina certāre „a certa” (Pușcariu 347; Candrea-Dens., 321; REW 1840; Densusianu, GS, II, 18; DAR); conform limba albaneza kjertoń (Meyer 220), verifica cuvantul: limba italiana certare, sard. kertare. – Derivat ceartă, substantiv feminin (ceartă, conflict, încăierare; mustrare; pedeapsă), deverbal; certăreț, adjectiv (gîlcevitor, arțăgos); certător, adjectiv (care ceartă, mustrător); certaș, substantiv masculin (certăreț, gîlcevitor; impricinat, parte dintr-un proces). Ceartă ar putea fi o formație anterioară rom., deoarece îi corespunde limba albaneza kjartë (Philippide, II, 636).