Definitie Certa - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Certa, cert, verb I.
1. Reflexiv recipr.
A se lua la cearta cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se galcevi, a se ciorovai, a se ciondani. ♦ A rupe relatiile de prietenie, a se invrajbi cu cineva, a se supara. ♢ Expresie A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etica; a fi imoral.
A fi certat cu justitia = a nesocoti legile in mod sistematic.
2. Tranzitiv A mustra, a dojeni.
3. Tranzitiv (Înv.) A pedepsi. – Limba Latina Certare.

Varianta definitie 2: A certa antonim: a lauda

Varianta definitie 3: A se certa antonim: a se impaca

Varianta definitie 4: Certa verb verifica cuvantul: bate, condamna, instrui, invata, osandi, pedepsi.

Varianta definitie 5: Certa verb
1. a se invrajbi, a se supara, (popular) a se balabani, a se galcevi, a se sfadi, (invechit si reg.) a se pricinui, (regional) a se carti, a (se) pricini, (Moldova) a se carcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (invechit) a se pari, a se prici, a se prigoni, (familiar figurativ) a se strica. (S-a - cu toti prietenii.)
2. a admonesta, a dascali, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular si familiar) a besteli, a mustrului, a ocari, a probozi, (popular) a sfadi, a sudui, (invechit si reg.) a infrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a carti, a tolocani, (prin Moldova) a(-i) banui, (Oltenia) a docani, (prin Moldova) a mogorogi, (Mold. si Bucovina) a moronci, (Bucovina) a putui, (Moldova) a smotri, (Oltenia si Banat) a vrevi, (invechit) a preobrazi, a prihani, a probazui, a prociti, (familiar figurativ) a sapuni, a scutura. (L-a - cu asprime.)

Varianta definitie 6: Certa verb, indicativ prezent 1 singular cert, 3 singular si plural cearta

Varianta definitie 7: A se certa ma cert intranzitiv 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se sfadi; a se galcevi. 2) A rupe relatiile de prietenie; a se sfadi. ♢ A fi certat cu morala a se abate in mod sistematic de la regulile moralei. /<lat. certare

Varianta definitie 8: A certa cert tranzitiv 1) A trata cu vorbe de ocara; a batjocori; a ocari. 2) (persoane) A face sa se certe; a sfadi. /<lat. certare

Varianta definitie 9: Certa (certat, certat), verb –
1. (Refl.) A se lua la cearta, a se ciorovai. –
2. (Refl.) A se dusmani, a se invrajbi. –
3. A dojeni, a mustra. –
4. A critica. –
5. A pedepsi. –
6. (Refl., cuvant invechit) A se invata minte. – Mr. ntertare, megl. (an)tertu, istr. certu.
Limba Latina certāre „a certa” (Puscariu 347; Candrea-Dens., 321; REW 1840; Densusianu, GS, II, 18; DAR); conform limba albaneza kjertoń (Meyer 220), verifica cuvantul: limba italiana certare, sard. kertare. – Derivat cearta, substantiv feminin (cearta, conflict, incaierare; mustrare; pedeapsa), deverbal; certaret, adjectiv (gilcevitor, artagos); certator, adjectiv (care cearta, mustrator); certas, substantiv masculin (certaret, gilcevitor; impricinat, parte dintr-un proces).
Cearta ar putea fi o formatie anterioara rom., deoarece ii corespunde limba albaneza kjartë (Philippide, II, 636).