Chema
Definitie, sens si explicatie
1Chema, chem, verb I. I. Tranzitiv
1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc.
2. A pofti, a indemna (in mod oficial) pe cineva sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca.
3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ♦ Expresie A chema la ordine = a cere, a soma sa respecte anumite reguli de disciplina, liniste etcetera A chema sub arme (sau sub drapel) = A) a incorpora (un contingent); B) a mobiliza armata. Ii. Reflexiv (impers.) A avea numele..., a se numi; a insemna, a se zice, a se socoti. ♦ Expresie Se cheama ca... = insemneaza ca..., vrea sa zica. – Limba Latina Clamare.
1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc.
2. A pofti, a indemna (in mod oficial) pe cineva sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca.
3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ♦ Expresie A chema la ordine = a cere, a soma sa respecte anumite reguli de disciplina, liniste etcetera A chema sub arme (sau sub drapel) = A) a incorpora (un contingent); B) a mobiliza armata. Ii. Reflexiv (impers.) A avea numele..., a se numi; a insemna, a se zice, a se socoti. ♦ Expresie Se cheama ca... = insemneaza ca..., vrea sa zica. – Limba Latina Clamare.
2A chema antonim: a alunga
3Chema verb verifica cuvantul: striga, tipa, urla, zbiera.
4Chema verb
1. a invita, a pofti. (I-a - sa mearga la el.)
2. a convoca, a invita, (invechit, in Transilvania si Banat) a conchema. (I-a - la politie.)
3. verifica cuvantul: solicita.
4. verifica cuvantul: provoca.
5. verifica cuvantul: cita.
6. verifica cuvantul: actiona.
7. verifica cuvantul: evoca.
8. verifica cuvantul: supranumi.
9. a se numi, (invechit si popular) a striga, (popular) a-i spune, a-i zice, (invechit) a se porecli. (- Cum te -? – Gheorghe!)
10. a se numi, a se spune, a se zice, (invechit) a se pomeni. (Cum se - pe la voi aceasta floare?)
1. a invita, a pofti. (I-a - sa mearga la el.)
2. a convoca, a invita, (invechit, in Transilvania si Banat) a conchema. (I-a - la politie.)
3. verifica cuvantul: solicita.
4. verifica cuvantul: provoca.
5. verifica cuvantul: cita.
6. verifica cuvantul: actiona.
7. verifica cuvantul: evoca.
8. verifica cuvantul: supranumi.
9. a se numi, (invechit si popular) a striga, (popular) a-i spune, a-i zice, (invechit) a se porecli. (- Cum te -? – Gheorghe!)
10. a se numi, a se spune, a se zice, (invechit) a se pomeni. (Cum se - pe la voi aceasta floare?)
5Chema verb, indicativ prezent 1 singular chem, 3 singular si plural cheama; conjunctie: prezent 3 singular si plural cheme
6A se chema ma chem intranzitiv A purta un nume; a se numi. /<lat. clamare
7A chema chem tranzitiv 1) A cere sa vina mai aproape sau undeva (rostind numele celui poftit). 2) A impune (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ♢ - la ordine a cere respectarea disciplinei. 3) (persoane, colectivitati) A determina printr-o chemare (sa efectueze o actiune). ♢ - sub arme (sau sub drapel) a mobiliza. 4) (fapte, evenimente din trecut) A aduce in memorie; a evoca. /<lat. clamare
8Chema (chem, chemat), verb –
1. A striga. –
2. A implora, a solicita. –
3. A invite, a pofti. –
4. A cita, a convoca. –
5. A evoca, a-si aminti. –
6. A numi, a angaja, a recruta, a incorpora.
7. A conduce, a indrepta. –
8. (Pasiv) A avea misiunea sau vocatia de a face ceva, a fi nascut pentru ceva. –
9. (Refl.) A se numi. –
10. A trece drept, a avea reputatia de.
11. (Refl., impers.) A se zice, a se socoti. – Mr. (a)cl’em, cl’imare, megl., istr. cl’em.
Limba Latina clamāre (Diez, I, 124; Puscariu 353; Candrea-dens., 329; Rew 1961; Dar); conform limba italiana chiamare, prov., cat. clamar, verifica cuvantul: franceza clamer, sp. llamar, port. chamar.
Pentru evolutia lui a › e, conform Densusianu, Gs, Ii, 391 si Iii, 451; si Puscariu, Dacor., V,
790. – Derivat chemare, substantiv feminin (actiunea de a chema; apel; invitatie; convocare; vocatie, misiune); chemator, adjectiv (care cheama, care invita; frapant); chemator, substantiv masculin (la nuntile populare, persoana care organizeaza petrecerea); nechemat, adjectiv (care nu are vocatie, inapt); rechema, verb (a revoca un diplomat in functie), pe baza franceza rappeler.
1. A striga. –
2. A implora, a solicita. –
3. A invite, a pofti. –
4. A cita, a convoca. –
5. A evoca, a-si aminti. –
6. A numi, a angaja, a recruta, a incorpora.
7. A conduce, a indrepta. –
8. (Pasiv) A avea misiunea sau vocatia de a face ceva, a fi nascut pentru ceva. –
9. (Refl.) A se numi. –
10. A trece drept, a avea reputatia de.
11. (Refl., impers.) A se zice, a se socoti. – Mr. (a)cl’em, cl’imare, megl., istr. cl’em.
Limba Latina clamāre (Diez, I, 124; Puscariu 353; Candrea-dens., 329; Rew 1961; Dar); conform limba italiana chiamare, prov., cat. clamar, verifica cuvantul: franceza clamer, sp. llamar, port. chamar.
Pentru evolutia lui a › e, conform Densusianu, Gs, Ii, 391 si Iii, 451; si Puscariu, Dacor., V,
790. – Derivat chemare, substantiv feminin (actiunea de a chema; apel; invitatie; convocare; vocatie, misiune); chemator, adjectiv (care cheama, care invita; frapant); chemator, substantiv masculin (la nuntile populare, persoana care organizeaza petrecerea); nechemat, adjectiv (care nu are vocatie, inapt); rechema, verb (a revoca un diplomat in functie), pe baza franceza rappeler.