Varianta definitie 2: A chema antonim: a alunga
Varianta definitie 8: Chema (chem, chemat), verb –
1. A striga. –
2. A implora, a solicita. –
3. A invite, a pofti. –
4. A cita, a convoca. –
5. A evoca, a-si aminti. –
6. A numi, a angaja, a recruta, a incorpora.
7. A conduce, a indrepta. –
8. (Pasiv) A avea misiunea sau vocatia de a face ceva, a fi nascut pentru ceva. –
9. (Refl.) A se numi. –
10. A trece drept, a avea reputatia de.
11. (Refl., impers.) A se zice, a se socoti. – Mr. (a)cl’em, cl’imare, megl., istr. cl’em.
Limba Latina clamāre (Diez, I, 124; Puscariu 353; Candrea-Dens., 329; REW 1961; DAR); conform limba italiana chiamare, prov., cat. clamar, verifica cuvantul: franceza clamer, sp. llamar, port. chamar.
Pentru evolutia lui a › e, conform Densusianu, GS, II, 391 si III, 451; si Puscariu, Dacor., V,
790. – Derivat chemare, substantiv feminin (actiunea de a chema; apel; invitatie; convocare; vocatie, misiune); chemator, adjectiv (care cheama, care invita; frapant); chemator, substantiv masculin (la nuntile populare, persoana care organizeaza petrecerea); nechemat, adjectiv (care nu are vocatie, inapt); rechema, verb (a revoca un diplomat in functie), pe baza franceza rappeler.
litere.