Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Călau

1 * Cuvantul cu diacritice: călắu
Cuvantul fara diacritice: calau

Definitie: CĂLẮU, călăi, substantiv masculin Bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher. ♦ Figurativ Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș. – Din limba tiganeasca: kalo „negru”.

2 * Cuvantul cu diacritice: călău
Cuvantul fara diacritice: calau

Definitie: CĂLĂU substantiv gâde, (rar) torționar, ucigător, (învechit și reg.) hingher, (regional) hoher, (învechit) gealat, măcelar, speculator. (- executa pe cei condamnați la moarte.)

3 * Cuvantul cu diacritice: călău
Cuvantul fara diacritice: calau

Definitie: călău substantiv masculin, art. călăul; plural călăi, art. călăii (silabe -lă-ii)

4 * Cuvantul cu diacritice: călắu -i
Cuvantul fara diacritice: calau

Definitie: CĂLẮU -i m. 1) Persoană care execută condamnații la moarte. 2) figurat Om crud; om plin de răutate. [Silabe că-lău] limba tiganeasca: kalo

5 * Cuvantul cu diacritice: călắu călắi
Cuvantul fara diacritice: calau

Definitie: călau (călai), substantiv masculin – 1. Gîde. – 2. Tiran, asupritor. Țig. kalo „negru” și „țigan” (Miklosich, Zig., 229; Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 272; Galdi, Dict., 226); conform rezervele lui Graur 132. Se explică prin împrejurarea că se recrutau călăi exclusiv dintre sclavii țigani, întrucît îndeletnicirea lor era considerată extrem de rușinoasă. Conform: și sp. calo, și probabil limba latina med. caloforcium „furcă”, de unde franceza califourchon, în care primul element nu a fost explicat pînă acum (Littre și Dauzat îl consideră inexplicabil; Schuchardt propunea o imposibilă der de la caballus; Gamillscheg presupune un confurcium și Bloch-Wartburg recunoaște cuvîntul breton kall „testicule”). Cel mai probabil este că limba latina caloforcium însemna, cum atestă glosele „furca gîdelui”. Pentru Lahovary 321, călău este cuvînt autohton, anterior invaziei indoeurop.