Definitie Călau - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂLẮU, calai, substantiv masculin Barbat insarcinat cu executarea osanditilor la moarte; gade, hoher. ♦ Figurativ Om crud, sangeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigas. – Din limba tiganeasca: Kalo „negru”.

Varianta definitie 2: CĂLĂU substantiv gade, (rar) tortionar, ucigator, (invechit si reg.) hingher, (regional) hoher, (invechit) gealat, macelar, speculator. (- executa pe cei condamnati la moarte.)

Varianta definitie 3: Calau substantiv masculin, art. calaul; plural calai, art. calaii (silabe -la-ii)

Varianta definitie 4: CĂLẮU -i m. 1) Persoana care executa condamnatii la moarte. 2) figurat Om crud; om plin de rautate. [Silabe Ca-lau] /<tig. kalo

Varianta definitie 5: Calắu (calắi), substantiv masculin –
1. Gide. –
2. Tiran, asupritor.
Țig. kalo „negru” si „tigan” (Miklosich, Zig., 229; Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 272; Galdi, Dict., 226); conform rezervele lui Graur
132. Se explica prin imprejurarea ca se recrutau calai exclusiv dintre sclavii tigani, intrucit indeletnicirea lor era considerata extrem de rusinoasa.
Conform: si sp. calo, si probabil limba latina med. caloforcium „furca”, de unde franceza califourchon, in care primul element nu a fost explicat pina acum (Littre si Dauzat il considera inexplicabil; Schuchardt propunea o imposibila der de la caballus; Gamillscheg presupune un *confurcium si Bloch-Wartburg recunoaste cuvintul breton kall „testicule”).
Cel mai probabil este ca limba latina caloforcium insemna, cum atesta glosele „furca gidelui”.
Pentru Lahovary 321, calau este cuvint autohton, anterior invaziei indoeurop.